VIRGINIA ANDREESCU-HARET – prima femeie arhitect din România

Nepoată de frate a pictorului Ion Andreescu, Virginia Andreescu s-a născut în 1894 în Bucureşti şi din 1928 a fost căsătorită cu un nepot de soră al lui Spiru Haret. Născută în București, în 1894, Maria Virginia Andreescu nu a trecut printr-o copilărie ușoară – avea 9 ani când mama ei a murit și ea a trebuit să se ocupe de cei trei frați mai mici și de gospodărie. A urmat liceul și, după bacalaureat, a intrat la Școala Superioară de Arhitectură.Este prima femeie arhitect din România, obţinând diploma în 1919, având o bogată activitate de peste 30 de ani şi 130 de clădiri înfăptuite.

S-a perfecționat în atelierul arhitectului Petre Antonescu, după care, în perioada 1921-1922, a avut o specializare la Roma. Societatea Arhitecţilor din România a trimis-o la congrese internaţionale la Bruxelles, Roma, Paris, Moscova şi Berlin. A lucrat pentru Comisia Monumentelor Istorice între 1918-1921, apoi pentru Ministerul Învăţământului Public între 1921 şi 1947. Cel mai înalt grad atins în minister a fost cel de inspector general în arhitectură. O componentă esenţială a carierei sale a fost formarea tinerelor arhitecte în instituţii de învăţământ. A făcut parte din comisiile permanente ale Învăţământului tehnic, a lucrat la Casa Şcoalelor şi ca profesor în şcolile tehnice ale Ministerului de Construcţii.

Printre primele sale lucrări, executate împreună cu arh. I. Pompilian, regăsim un imobil eclectic pentru societatea „Construcţia Modernă”. Situat în strada Frumoasă nr. 50-56, la colţ cu Calea Victoriei, acesta cuprinde şi o sală de spectacole cu 1.200 de locuri. A mai proiectat aripa dinspre Şerban Vodă a Liceului ”Gheorghe Şincai” (1924), Palatul Tinerimea Română, din strada Schitu Măgureanu, Şcoala Primară din Socola, Iaşi (1925), Liceul D. Cantemir, Bd. Dacia, Bucureşti (1926), Teatrul-cinema din Govora și Terasa Cucurigu (1928), Şcoala normală de fete din Bârlad cu internat şi sală de gimnastică şi anexe (1931), Liceul de Fete din Focşani (1933), Liceul de fete „Domniţa Rucsandra” din Botoşani (1933-1934), Biserica Ghencea, Calea 13 Septembrie, Bucureşti (1934),  Facultatea de Medicină din Bucureşti – Muzeul de anatomie/ Centrul de Cercetări Antropologice,  Staţia Meteorologică de la Băneasa etc.

ALTE CINCI ROMÂNCE NEMURITOARE

Prima femeie inginer din Europa a fost o româncă, Elisa Leonida Zamfirescu.

Aceasta s-a născut pe 10 noiembrie 1887 şi a încercat să urmeze cursurile Facultăţii de Drumuri şi Poduri din Bucureşti, dar a fost respinsă tocmai din cauză că era femeie. Ulterior, aceasta a mers la studii în Germania, devenind în 1912 prima femeie inginer de pe continent.

Prima româncă aviator a fost Elena Caragiani Stoenescu.

S-a născut în 1887, a studiat la Aerial League School, dar i-a fost refuzată diploma de absolvire, pe motiv că e femeie. Mai târziu, în 1914, a reuşit să îşi ia brevetul de pilot în Franţa.

Şi primul inginer silvicultor din lume a fost tot femeie.

Pe numele ei Aurora Gruescu, aceasta s-a născut în 1914, a terminat studiile de silvicultură în Bucureşti.

Cecilia Cuțescu-Storck a fost prima doamnă profesor la o universitate de artă din Europa.

Aceasta a fost pictoriţă şi a avut o influenţă majoră asupra artelor în perioada interbelică, absolvind cursurile Academiei de Arte Plastice din Bucureşti.

Prima soprană care a avut vreodată un rol principal într-un spectacol, scris special pentru ea, a fost Hariclea Darclee, care a interpretat faimoasa Tosca de Giaccomo Puccini. Premiera operei a avut loc pe 14 ianuarie 1900, la „Teatro Costanzi” din Roma.