Tuslamaua necredinciosului


În vremuri de restriște, pe câmpul de luptă, departe de ochii și nașul muftiului, înfometații câini ai mărețului Padișah își mermetiseau fiertura din resturi de trecute festinuri și cu adaus din tranșeele inamice.
Pentru o burtă de ienicer se cerea:
Un picior de vacă aproape întreg
Un picior de porc
O căpățână de usturoi
10 grame piper măcinat (Piper nigrum)
Un ardei paprika (Capiscum annuum)
5 grame sare de la Bogdan Iflak
Picioarele dobitoacelor se spală bine, după putință. Dacă-i și pentru temutul agă porție, se freacă bine, spre curățire, cu făină de porumb. Se îndepărtează copitele, iar oasele se taie în două, căci, slavă lui Allah, ager satâr e la îndemână. În cazanul de ciorbă se vâră oasele, cu multă apă rece și se așează la pară și vâlvătaie mare. Se lasă la fiert până a doua zi, preț de patru schimburi de caraulă, până ce în cazan zeama ajunge o gelatină subțire. Se varsă sarea, piperul pisat și ardeiul paprika mărunțit. Se numește tuslama, după ce carnea tare și puțină s-a desprins de pe oase. Cei dedulciți la subțirimile sarayului adăugesc usturoiul zdrobit în fiertură. Ceilalți mușcă fărâme din cățeii desfăcuți. În sfârșit, o noapte liniștită, cu burta plină. Gândul ușor pleacă spre Ghiulsum sau Lalely.