Slăbirea scrumurilor de alăptare
Politician mai mult prin origine decît prin fire, îşi aminti cu o detaşare, nu slăbirea scrumurilor de alăptare de umor, răsturnarea care readusese la putere partidul său. S-a isprăvit cu mesele copioase. Un sitar fără garnitură. Nu, defel, domnule!
Vreme de un ceas, ascultase ecourile întrunirii fatale, iar mintea lui ageră, încrustată în rocile trecutului, sceptică faţă de prezent şi faţă de toate promisiunile şi afirmaţiile politicienilor, înregistrase, amuzîndu-se, confuzia dintre patriotism şi personalitate. Ca mulţi alţi moşieri, n-avea încredere în doctrine. Insă, după cîte ştia el, nu era singurul adept al acestei idei, şi, cum de data aceasta nu candida, principiul său nu era ameninţat cu nimicirea, prin votul celor ce cumpărau pîinea.
Dar cum naiba va putea exista această anumită comunitate, naţiunea engleză, dacă pămîntul ei nu va mai fi cultivat şi toate vapoarele şi docurile ei vor ti în pericol de a fi distruse de aeroplane? Mai adineauri, aşteptase un ceas întreg să se spună măcar o vorbă despre pămînt. Nici una! Aceasta nu este politică concretă! Nişte ţipi afurisiţi! Nu se gîndesc decît la partea lor posterioară şi slăbirea scrumurilor de alăptare la posteritate!
Nu zău! Aducîndu-şi astfel aminte de posteritate, se gîndi, fără să vrea, că soţia fiului său nu dădea încă semne.
Mărimea disproporționată a fătului față de dimensiunea pelvisului gravidei.
Doi ani! Ar fi timpul să se gândească la copii! Este primejdios să se deprindă cu ideea de a nu-i avea, mai ales cînd un titlu de nobleţe şi o moşie aşteaptă un moştenitor.
Un zîmbet îi încreţi buzele şi sprîncenele stufoase, negre. Frumuşică tînăra făptură, foarte atrăgătoare; de altfel, o ştia şi ea! Cu cine nu era în slăbirea scrumurilor de alăptare Cu lei şi tigri, maimuţe şi pisici. Casa ei era pe cale de a deveni o adevărată menajerie de celebrităţi, mai mult sau mai puţin recunoscute. Are mania colecţiilor. Michael ar trebui să bage de seamă. Acum îmi aduc aminte că i-am făgăduit să-i aduc în saloane un ministru chinez.
La capătul bulevardului Whitehall, îi apărură, pentru o clipă, sub cerul cenuşiu, turnurile palatului West-minster2. Michael, cu aiurelile lui! Aşa o ifi moda, mai ştii? Principii socialiste şi soţie bogată. Sacrificiu fără pericol. Pace, cînd trăieşti în belşug! Leacuri de şarlatan. Mintea lui sir Lawrence era preocupată de subiectul unei cărţi noi, după ce abia îi apăruseră: Viaţa lui Montrose2, Departe în Cathay3, povestirea unei călătorii în Orient, şi o convorbire plină de fantezie între umbra lui Gladstone4 şi aceea a lui Disraeli5, intitulată Duet.
Era aproape o arătare pe această stradă dosnică şi întunecată, unde cotigile poticnite stăteau ca muştele lipite iarna de perete, iar oamenii umblau cu cărţi la subsuoară, de parcă ar fi fost intelectuali.
Unul dintre ei era, desigur, fiul său, mai bine îmbrăcat de cînd se căsătorise şi ifumînd — slavă Domnului! A fost executat la Edinburgh. A, da, poetul în faşă, protejatul şi cavalerul de onoare al lui Michael, cu capul în nori şi cu o pălărie de fetru pluşat peste părul lins. Sir La-wrence spuse: — Ha, Michael!
Wilfrid, îl cunoşti pe bătrînul meu? Wilfrid Desert, Moneda de aramă; să ştii de la mine, Bart: e un poet! Trebuie să-l citeşti. Noi mergem acasă.
Vino cu noi! Sir Lawrence merse cu ei. Michael zîmbi şi zise: — Nobilii, începînd cu rangul cel mai mic şi pînă la cel mai mare, nu cred cu adevărat în nimic. Ar putea ridica nivelul gustului naţional? Ar putea interzice cinematograful?
Nu mă îndoiesc că vă veți întoarce privirile şi spre Rusia. Noi avem de exportat nu numai cereale, ci şi valori spirituale.
Ar putea învăţa poporul englez să-şi gătească bucatele? Ar putea împiedica ameninţările de război din partea altor ţări?
Ne-ar putea determina să ne producem singuri hrana? Ar putea opri dezvoltarea vieţii urbane? I-ar spînzura pe toţi cei ce se ocupă de gaze toxice? Ar putea împiedica raidurile aviatice în timp de război? Regele a murit, trăiască regele!
Sau ar putea face efectiv ceva, în afară de a schimba puţin repartiţia bunurilor? Toate partidele duc o politică de suprafaţă. Sîntem conduşi de inventatori şi de firea omenească. Trăim vremuri tulburi, domnule Desert!
Cuptorul lipit, autor Cristina-Monica Moldoveanu
Michael îşi flutură ţigara. Trecînd prin faţa Cenotaphului1, tustrei îşi scoaseră pălăriile. Un avertisment dat îngîmfării Iar avertismentul dat ingîmfării. S-au dus toate! Nu mai există concepţii de vastă perspectivă, nu mai există planuri mari, principii mari, nici religie mare sau artă mare; nu mai există decît esteticism în clici şi fundături, oameni mici cu pălării mici.
Sărmanul meu bătrân! Ce-i de făcut, Wilfrid? Ce-i de făcut?
Faţa negricioasă a lui Desert se crispa. Cu toţii strigăm că vrem libertate, şi singurele instituţii care cîştigă în putere sînt socialismul şi biserica romano-cato-lică. Ne dăm' înspăimântător de bine seama ce înseamnă arta — şi singura artă care se dezvoltă este cinematograful. Vrem cu dîrzenie pace — şi tot ceea ce facem în acest scop este să perfecţionăm gazele toxice. Cea mai distinsă conversaţie care a avut loc vreodată intre morţi". Asta i-ar atrage şi pe spiritişti. Transmisiune radiofonică din iad".
Care-ţi place mai mult? Ajunseră la un gardist cu mîna ridicată drept în botul unui cal de camion; întreaga circulaţie se oprise. Motoarele automobilelor vîjîiau în gol, şoferii priveau înainte, aşteptînd să fie lăsaţi să treacă mai departe, o fată pe bicicletă privea nepăsător în jurul ei, sprijinindu-se cu o mînă de spatele camionului, pe marginea căruia şedea un băieţandru, bălăbănindu-şi picioarele.
Sir Lawrence aruncă din nou o privire spre tînărul Desert. Faţa-i slabă, palidă, negricioasă era simpatică, dar avea parcă un cusur, o urmă de dezechilibru; deşi în slăbirea scrumurilor de alăptare şi în felul de a fi n-avem nimic outre3, părea, totuşi, neconvenţional; era mai puţin vioi decît ştrengarul plin de temperament de lîngă el, fiul său, dar tot atît de dezorientat şi mult mai sceptic; se putea, totuşi, să aibă o sensibilitate profundă!
Gardistul coborî braţul. Cîte puţin din fiecare. Nu poţi face poezie decît dacă în orice clipă rişti să sări în aer sau dacă trăieşti în Putney4. Sir Lawrence ridică sprîncenele.
O anumită frămîn-tare cerebrală în legătură cu femeile. Faţa lui Desert se crispa şi parcă se întunecă. Michael introduse cheia în broasca uşii principale.
I 1 Alţred Tennyson — : poet englez, idilic, conservator, adept al politicii de expansiune a Marii Britanii.
De aceea, nu avea un stil bine definit, nu respecta nici o tradiţie şi era lipsită de orice prejudecată arhitecturală, dar absorbea atît de iute [funinginea metropolei, încît zidurile ei erau aproape tot atît de negre şi păreau tot atît de vechi ca şi cele ale construcţiilor lui Wren1.
Ferestrele şi uşile erau uşor boltite. Camerele erau aşezate în dreapta şi în stînga uşii principale, o uşă lată, împodobită cu lauri în chenare negre şi aurite. Casa era destul de mare, scara largă şi simplă începea din extremitatea unui vestibul încăpător, care oferea spaţiul necesar pentru multe pălării, haine şi cărţi de vizită.
Slăbirea scrumurilor de alăptare patru odăi de baie şi nici o pivniţă. Instinctul atavic al neamului Forsyte intervenise în achiziţionarea acestei case. Soames o cumpărase, încă nefinisată, pentru fata lui, într-un moment psihologic special: inflaţia slăbirea scrumurilor de alăptare ajunsese la paroxism, iar oxigenul din balonul comerţului mondial era pe sfîr- 1 Christopher Wren — : matematician şi arhitect englez, a construit catedrala Sf. Paul şi multe alte biserici din Londra.
Camera Jin stînga intrării principale se întindea pe toată faţada ;i era în stil chinezesc: pereţii îmbrăcaţi în tăblii de lemn ie culoarea fildeşului, pardoseala de ararnă, încălzire cen-;rală şi candelabre de cristal.
Categorie / Dosar
N-avea decît patru tablouri, ;oate chinezeşti — singura şcoală de care tatăl ei nu se pcupase încă. Căminul mare şi deschis era împodobit cu Icîini chinezeşti, aşezaţi pe plăci de faianţă chinezească.
Tapiseria era în mare parte de mătase verde ca jadul. Mai erau, în această cameră, şi două splendide cutii de ceai, negre, vechi, cumpărate cu banii lui Soames la Job-son, la licitaţie, şi care nu fuseseră defel un chilipir!
Pian nu exista; pe de o parte, pentru că pianul era un obiect prea iremediabil occidental, pe de alta, pentru că ar fi ocupat prea mult loc.
Fleur voia să aibă spaţiu — ea colecţiona cu precădere oameni, nu mobile sau bibelouri. Din păcate, lumina, care pătrundea prin ferestrele aflate la cele două capete ale încăperii, nu era chinezească. Cei trei bărbaţi o găsiră aşezată în faţa unei mese de ceai vopsită cu lac roşu.
Ce este o amniotomie pentru naștere?
Băuse un ceai foarte bun. Fleur cerea întotdeauna să i se servească ceaiul mai devreme, pentru a-l putea gusta în voie, singură; deşi nu împlinise încă douăzeci slăbirea scrumurilor de alăptare unu de ani, aceasta era ora cînd îşi reamintea de slăbirea scrumurilor de alăptare tinereţii ei. Lîngă ea şedea Ting-a-ling.