Saramură de crap de dunăre

Barba Panagachi, aruncătorul de șiș, nu a ieșit din cuprinsul portului decât de două ori în tot cuprinsul ticăloșitei sale vieți: când l-au botezat la biserica Panaghia din buza vadului și la înmormântarea sa la cimitirul săracilor, la Sfânta Maria.

Căpitanului Levantului, mult i-a plăcut să asculte zvonul din josul apei, să se uite cum trec puhoaiele de barcazuri, să bea o tescovină și să mănânce saramură de crap. Locantierul din port mult îl sâcâia pe căpitan, dar, din stimă îi gătea cu mâna lui saramura de crap.

Pentru zece palicari, stăpânul cârciumii tăia 12 potcoave de crap în jur de 3 kg pe care le frigea pe amândouă părțile pe o plită încinsă și acoperită cu sare zgrumțuroasă de mare. Locantiera alături, adeca nevasta lui, punea la copt pe plita încinsă un kg de ardei kapia, un kg de ardei gras verde, 20 bucăți ardei iute, 5 bucăți de roșii tăiate pe din două, 5 bucăți de ceapă tăiate în patru. După ce cocea legumele, le punea la fiert cam 10 minute în 500 ml apă de puț de-aci din Brăila și apoi dădea gustul cu o căpățână mare de usturoi zbrobită, o lingură de boia dulce, o jumătate linguriță de boia iute, o legătură groasă de pătrunjel verde, 200 ml vin dulce de Murfatlar. Pe un cântec pe deasupra apelor, cu încredere, nădejde și melancolie, într-o cratiță cât o jumătate de masă unea fiertura de legume cu rondelele de crap și le mai ținea pe foc pâlpâit încă un sfert de ceas.

Acum Barba Panagachi este dincolo de ură și timp, așezat la masa umbrelor uitaților căpitani ai Levantului, la locanta din port de peste drum de căpitănie.

Kera Calița

Istorisirile Kerei Calița le mai afli și pe site-urile BucatarescuAntena SatelorVacanțierulCarneteGastroart și Presa de Turism