Meniul încoronării de la Alba Iulia, din 15 octombrie 1922, explicat pas cu pas 

Chiar în prima zi a ceremoniilor, 15 octombrie 1922,  Regele şi Regina au oferit un dineu regal, care a fost servit invitaţilor în Sala Unirii din Cetate. Cele aproape 400 de persoane au participat la masă. Regina Maria, în tinerețe, era o mare admiratoare de haute cuisine, având chiar șansa – la Londra – să guste des din creațiile gastronomice ale marelui Escoffier, care, în 1890, s-a mutat la Londra, împreună cu Cesar Ritz, unde au preluat conducerea bucătăriei de la Hotel Savoy. Clientul lor cel mai fidel aici era Prințul de Wales, viitorul rege Edward al VII-lea al Marii Britanii (1901-1910), fiul cel mare al Reginei Victoria. Fiul lui Edward, George Frederick Ernest Albert, care, între 1910 și 1936 a fost conducător al Regatului Unit și Împărat al Indiei sub numele de George al V-lea, era îndrăgostit de verișoara sa, pe care o alinta Missy și pe care o invita adesea la Savoy pentru a cina și a gusta din minunățiile pregătite de Auguste Escoffier. Lui „Missy”, care se numea, de fapt, Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, mama ei – Mare Ducesă pravoslavnică – nu i-a permis, respectând cutumele credinței ortodoxe răsăritene, să se mărite cu vărul ei, așa că tânăra prințesă a ajuns la București, unde s-a măritat cu Principele Moștenitor Ferdinand, viitorul conducător al Regatului României.

În familia Suveranilor Reîntregirii, multe hotărâri – mai ales cele de etichetă – erau luate, în fapt, de ambițioasa și cultivata Regină Maria, așa că meniul servit la Alba Iulia a fost unul de inspirație franțuzească, avizat ca atare cu entuziasm de generalul Berthelot, șeful Misiunii Aliate în România, el însuși un gourmet desăvârșit. Meniul desfășurat în amănunt al dejunului încoronării îl ştim şi astăzi, fiind păstrat în arhivele noastre.

Masa a început cu caviar şi „oeufs brouillés forestiere“, adică ouă fierte și asezonate cu ciuperci de pădure sotate în unt, şuncă tăiată fin şi pătrunjel.

A continuat cu „esturgeon du Danube a la parisienne“, adică morun gătit în stil franţuzesc (carnea peștelui atent curățată și filetată, presărată cu sare și piper, tăvălită în făină cu albuș de ou bătut spumă, apoi dată în tava unsă cu unt la cuptorul deja încălzit, stropită din când în când cu zeamă de lămâie, ținută până când se coace ușor și își schimbă culoarea, rumenindu-se un pic);

file de vită „în stil Dauphinois” (carne de vițel presărată cu sare și piper, stropită cu sos de usturoi și ulei de măsline, dată la cuptor cu vin nobil și unt, lăsată cam o oră, până își schimbă culoarea), servit apoi cu cartofi gratinați, făcuți la cuptor cu unt, lapte, piper și nucșoară, la final punându-se deasupra un strat de cașcaval, care se rumenește şi „sos remoulade” (sos alb din maioneză, zeamă de lămâie, un pic de muștar de Dijon – cu hrean, capere, castraveți murați tocați fin și pătrunjel verde adăugat la final).

Au urmat un aspic de „foie gras” (din ficat de raţă) decorat „en belle-vue“ (asezonat cu feliuțe de lămâie și rondele de măsline negre, stropit cu ulei de trufe) şi o salată de sezon (salată de toamnă târzie, fără roșii).

La desert, s-au servit parfait de praline (înghețată cu nuci trase înainte în caramel),

trufe de ciocolată (bomboane simple, cu aroma de lichior de portocale amărui –  Grand Marnier),

gofre belgiene (aluatul fiind din „făină de aur Herdan” bătută cu zahăr, gălbenușuri și unt, apoi îmbogățit cu lapte nedegresat și amestecat bine ca să nu se facă deloc cocoloașe, la final fiind adăugate albușurile bătute spumă și copt aluatul în forma specifică unsă cu unt) , bomboane diverse, fructe şi cafea.

Dacă dineul a fost unul cosmopolit din punct de vedere culinar, elemental national s-a făcut simțit în ceea ce privește partenerierea rețetelor cu vinurile. Masa de inspiraţie franţuzească a fost stropită  numai cu licori româneşti: vin de Drăgăşani (alb sec, Crâmpoșie), vin de Dealu Mare (roșu sec, Fetească Neagră), spumant Capşa Brut şi spumant Rhein Extra, făcut în pivnițele supraterane de la Azuga.  Doar tăriile au făcut excepţie, fiind aduse un triple sec – Cointreau şi un cognac – Martell.

Calița ot Jariștea