Mărturisire de credință, azi 14 octombrie 2018

„Mă trag” dintr-o veche stirpe de negustori chivernisiți și după mamă și după tată, cu apucături de boieroaică zurlie din Bărăganul de dincolo de timp, chiar de pe malurile Borcei în orașul de graniță Călărași.

Setea mea neostoită dintotdeauna a fost să am o mulțime de oameni în jurul meu ciupind misterios coardele țiterelor și lovind îndemânatec discurile de alamă ale chimvalelor, bucurându-mă mai abitir ca la făloasele praznice și chefuind într-o dulce toropeală a simțurilor ce vin dintr-un veac neștiut, cu clondirele pline de vin rubiniu și sticloanțe cu licheruri de foc.

Pe musafiri îi întâmpin mereu în caravanseraiul Locantei cu spiritul curat  și-i poftesc numaidecât la cadril, polcă și mazurcă, într-un balet al gândurilor ce se adună într-un calandrier al inimii în foșnet bizantin de brocard și clipocit tainic al picurilor de rouă pe canaveaua Bucureștilor.

Îmi e nespus de drag ca mesele din onorabilul meu stabiliment să-mi fie împodobite cu mermetisire și eglediseli; voiesc ca tacâmurile de argint filigranat, lustruite de două ori, să strălucească din depărtare, cale de nouă poște de la Podul Beilicului; doresc ca tipsiile, talgerele, tăvile și tablalele ce vin dinspre cuhnie, purtate pe brațe de sufragiii în livrele conabii, să fie încărcate cu potop de mâncăruri „zumbalai”, ce n-au auzit, văzut și mirosit decât Bucureștii ce-au fost odată capitala peninsulei Balcanice. Locanta ocrotită de dangătul clopotelor de la Mitropolie și de sânețele arnăuților ascunși în firidele zidurilor mânăstirii lui Ivireanu, tâlcuie slovele rețetelor din manuscrisele neamului românesc.

Mă străduiesc, cu silință și râvnă, ca pe farfuriile albe de porțelan să alcătuiesc întotdeauna o arlechină de zalbicon, zinzifiluri și meringheze, precum și alte bunătăți din vechime întru îndestularea stomahului dar și a sufletului, cu muhalebiu și mustalevrie la ceasurile de taină, când logofeții și jupânesele se întrec în deslușirea miresmelor de salvie şi nucşoară îmbibate în sirop de trandafiri ademenind baclavalele și alte zaharicale ale Stambulului.

Drept pentru care mă iscălesc cu cerneală adusă dintr-un Levant încremenit în vremuri,

A Domniilor Voastre,

Kera Calița ot Jariștea Locantă