Limba de bou cu stafide

 

Mare și vestit a fost igemoniconul familiei Dudeștilor. Conacul și grădinile se întindeau în București de la Sfinții Apostoli și ținea întinsoare până la Podul Caliței, la mânăstirea Antimului. Se știe de ultimul cu nume Dudescu, de vornicul Nicolae, cu știință de carte și îndemânare lumească, și de misiunea sa la Paris, la Napoleon Bonaparte.

Din orașul luminii, vornicul Nicolae Dudescu, a venit cu două foloase împlinite: un general, Carra Saint-Cir, primul ambasador al Republicii Franciei în Țara Valahă și o rețetă care a făcut mese pantagruelice și conversațiuni nesfârșite, numită – limbă de bou cu stafide.

Se fierbe limba boului (una, două sau trei, după numărul invitaților) cu boabe de piper, boabe de muștar, câteva foi de dafin, boabe de coriandru, sare și o rămurică de rozmarin. Când s-au fiert bine (în cazul de față 3 limbi a câte 500-600 de grame), se lasă câteva minute la răcorit, se curăță de pieliță, se taie în felii durdulii și se așează în cratiță în manieră armonică. Pe plita încinsă, într-o tigaie  se pun 3 linguri cu vârf de unt și 3 linguri de făină fără vârf, se stinge cu 3-4 cești de zeamă în care a fiert limba spumuită plus două pahare mari de vin alb dulce și se lasă 20 de minute să scadă domol. Apoi se adaugă un sos făcut din 4 lingurițe de zahăr ars și o mână bună de stafide fără sâmburi puse dinainte „la înflorit” în rom. Sosul se toarnă peste limbă și se lasă să mai dea în două- trei clocote, până când acest uimitor fel de mâncare ajunge la masa musafirilor în număr de doisprezece.

Sporovăiala este gata, și vornicul Dudescu povestește cum a întins la Paris zaiafeturi cu șart, pe galbenii săi, mândrilor generali învingători în campanii și cum madame de Recamier, ce învârtea tarotul politicii înalte, găsea întotdeauna la masă sub șervet un diamant sau un rubin tăiat.

Kera Calița

Istorisirile Kerei Calița le mai afli și pe site-urile BucatarescuAntena SatelorVacanțierulCarneteGastroart și Presa de Turism