La puşcărie

IMG_8729 Coana Anuţa Lătescu-Balş, soaţa dumnealui hatmanului Iordache Lătescu şi fata dumnealui hatmanului Teodor Balş, venea din neamuri; păreţii conacului domniei sale arătau portretele moşilor, începând cu marele logofăt al Moldovei din vechime, Teodor Balş, trecând prin Constantin, mare logofăt, Ionaşcu, mare vornic, până la tatăl său, hatmanul Teodor Balş. Se ştia că se trage din conţii de Balsa ai Neapolelui, scoborâtori la rândul lor din comiţii de Baux, din vremea regilor merovingieni.

Moştenise coana Anuţa moşii fără număr, era stăpână peste domeniul Neamţ cu pădurile şi oraşele sale, Piatra şi Neamţul. Îşi administra singură uriaşa avere, era mai tot timpul în şaretă sau călare, fără de uitarea partidelor de “preferance” şi a soirelelor din lumea bună. Desigur, purta destule procese cu megieşii răzeşi, ce se socoteau după hrisoave străvechi asemeni domniei sale, „auzi obrăznicie!”.

După ce a pierdut un proces la tribunalul de la Piatra, ameninţă judecătorul cauzei cu cravaşa şuierând prin aer. Fapta fu considerată ultraj şi coana fu întemniţată imediat în penitenciarul Ieşilor.

În recluziune, coana Anuţa şi-a păstrat rangul : odaia i-a fost orânduită cu mobila de acasă, avea la mâna domniei sale camerista şi ţiganul bucătar aduşi de la conac şi putea primi oricâţi vizitatori se arătau. Tot Ieşul se îngrămădea la primirile coanei Anuţa din penitenciar, acum era timp pentru prelungite întâlniri în jurul meselor de joc. Chiar directorele închisorii se arăta foarte onorat de primirea invitaţiei de participaţiune.

Fără îndoială, delictul domniei sale era, să-i spunem aşa, cauză politică, nu furase precum un hoţ dintre oamenii de rând, din vistieria ţării, găini sau portofele, altfeliu găzduirea i-ar fi fost cu mai puţină strălucure – în odăi cu şobolani şi gândaci – şi…adio feredeu. Sau, mai bine zis: Quod licet Iovi, non licet bovi!
Horia Pană și Kera Calița