Jumări de raţă

Vremea voevodului Grigorie Vodă Ghica a fost în cugetul şi vorba raialei, „domnia de aur”, de linişte şi pace.

Şi  cum toate lucrurile bune au un sfârşit, la 1828 trimisul ţarului, generalul conte Paul Dimitrievici Kiseleff, adjutant imperial, a poposit la Bucureşti să sfârşească în taină cu Vodă Grigorie temeinica lucrare a Regulamentului Organic.

La masa diplomaticească, felurile de mâncare curgeau în neştire, parfumate, dulci, acrişoare, servite cu pompă domnească de maestrul de ceremonii, care, între sosurile şi  fripturile cu şofran mai aducea câte-un clondir din vinurile de Drăgăşani înzestrate ca o luminată zi de Paşte. Din litania bucatelor îndrăgite de Grigorie Vodă Ghica, trona una singură, jumările de raţă îndopată, lucrare plină de ascunzişuri cu opinteli şi lunecări ale baş-bucătarului.

Pentru zece demnitari se caută o raţă de 3 kg, grasă şi frumoasă, care a fost bine pârlită şi curăţată cu îngăduinţă de mulţimea de tulei. Pieptul se dă la o parte şi restul de carne se taie în bucăţi mici şi se pune la baiţ timp de o zi şi-o noapte într-un ciubăr încăpător. Marinada pentru raţă are din plin: cognac, unt topit, tarhon, cimbru, sare de Telega, piper boabe, foi de dafin, boabe de muştar, vin alb sec, morcov, măr şi ţelină. A doua zi, după ce se scurg, se călesc şi se rumenesc uşor presărând deasupra rozmarin uscat cât un fulger de vară.

După frupt, capitulaţiile Regulamentului au început a se aşeza liniştite după voia beiului şi-a contelui, ca mărgăritarele în salba jupânesei.

Kera Caliţa

Istorisirile Kerei Calița le mai afli și pe site-urile BucatarescuAntena SatelorVacanțierulCarneteGastroart și Presa de Turism