Cuvioasa Parascheva – Ocrotitoarea Moldovei și călăuzitoarea credinței ortodoxe în întreaga Românie a smereniei

Cuvioasa Parascheva este o sfântă venerată în Biserica Ortodoxă Română , ocrotitoarea Moldovei. S-a născut la începutul secolului al XI-lea, în satul EpivatTracia, nu departe de Constantinopole, din părinți bogați și binecredincioși. Fratele său, Eftimie, a urmat viața monahală și, după 30 de ani petrecuți la mănăstire, a fost numit Episcop de Madit.

Parascheva și-a petrecut copilăria în casa părinților săi care au învățat-o deprinderile creștine. Se spune că, la vârsta de 10 ani, auzind citindu-se în timpul unei slujbe Evanghelia după Marcu, copila a decis să-și împartă hainele săracilor. Tânără fiind, a fost cerută în căsătorie de mai mulți tineri înstăriți, însă de fiecare dată a refuzat. Dorința cuvioasei era să se retragă în pustie și astfel a plecat de acasă fără să le spună părinților săi. Istoriile arată că tânăra s-a închinat la mănăstirile din Constantinopole, apoi la locurile sfinte de la Ierusalim, după care s-a retras în Pustiul Iordanului.

În anul 1641moaștele sale au fost aduse de la Constantinopole la Iași de către domnitorul Vasile Lupu și așezate în ctitoria sa, Biserica Sfinții Trei Ierarhi. Aducerea moaștelor la Iași a fost un gest de recunoștință din partea patriarhului Constantinopolului  de atunci, Partenie I și a membrilor Sinodului Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol pentru faptul că Vasile Lupu a plătit toate datoriile Patriarhiei Ecumenice . Începând din anul 1889, moaștele sale au fost mutate în Catedrala Mitropolitană din Iași.

Prima mențiune în limba română despre Cuvioasa Parascheva de la Iași apare în „Cartea românească de învățătură a Mitropolitului Varlaam al Moldovei”, apărută la Iași în 1643.

Cuvioasa Parascheva, poate cea mai cunoscută dintre toţi sfinţii ale căror moaşte se află în ţara noastră, se bucură de o asemenea evlavie în rândul românilor, încât aceştia au legat trăsăturile şi atributele sfinţeniei sale unei divinităţi ancestrale din mitologia veche românească, şi anume „Sfintei Vineri”. În tradiţia populară, „Sfânta Vineri” era considerată stăpână peste lumea femeilor şi îndeletnicirilor acestora, iar prin Sfânta Parascheva, uneori, însușirile ei sunt conferite Născătoarei de Dumnezeu.

Cuvioasei Parascheva îi sunt conferite minuni și vindecări miraculoase. De ziua sa, la Iași are loc în fiecare an un pelerinaj la care participă sute de mii de credincioși din toată țara.

La români, ziua „Sfintei Vineri de Toamnă” sau Cuvioasei Parascheva este şi praznic al morţilor pomeniţi din neam în neam, motiv pentru care se împart ofrande (lipii din grâu nou, vin sau must dulce ….) pentru cei plecaţi în Lumea Neîntoarcerii. Praznicul din ziua aceasta sfântă nu te lasă să pleci la munca de câmp, „chinuirea bobului de grâu”, care are chipul lui Hristos; facerea focului în cuptor, coacerea pâinii, mâncatul pepenelui roşu și a poamelor negre, sau a porumbelor. Nu se mănâncă nici nuci, castraveţi şi poame care au miezul în formă de cruce.

În această zi, oamenii credincioși fac pomeniri la biserică şi împart săracilor,  colăcei făcuţi în casă, fructe de toamnă şi dulciuri pentru sufletul morţilor din familiile lor.

La hram, întru pomenirea Sfintei Parascheva, se mănâncă lucruri simple dar gustoase, precum:  colivă ca la mânăstire, ciulama de ciuperci cu mămăliguță, legume dustuite cu ceapă călită, conopidă trasă la tigaie cu puțină brânză, sărmăluțe în foi de viță stropite cu smântână, fasole bătută și aromită cu pulbere de boia dulce, și mai abitir o oală mare cu ghiveci călugăresc.

…Sfântă Cuvioasă Parascheva, binecuvântează mâncarea noastră și ne apară de toate cele rele, văzute și nevăzute!

 

Calița ot Jariștea