Căderea Guvernului

IMG_4088După tragica moarte a primului-ministru I.G. Duca, în gara Sinaia, Carolus Secundus Rex caută un prim-ministru docil să-i împlinească sângeroasele planuri de răsbunare. La Peleş, sunt convocaţi bătrânii liberali Dinu Brătianu, dr. Angelescu, Vasile Sasu, Richard Franasovici. Aceştia refuyă, pe rând, înalta funcţie şi, în sfârşit, cad de acord cu ungerea unuia mai greu de cap şi uşor de mânuit din spatele cortinei, conu Guţă Tătărescu.

Trei zile mai târziu, conu Guţă depune jurământul la Sinaia.

De la Sinaia, înmănuşat, cu frac şi joben, se duce direct la Presidenţia Consiliului de Miniştri.

În acele vremuri tulburi, Președinţia Consiliului îşi găsise sălaş în casa cu lei de pe Calea Victoriei. Căci se cunoaşte, mulţi neisprăviţi au vrut a-şi lega numele de cel al marelui Enescu, au locuit şi ei dar în locul unde îşi duse traiul muzicianul, deci sunt asemeni, glorii naţionale.

Venit în grabă, conu Guţă, în hol pe podeaua frecată lună cu terebentină, alunecă şi se dădu cu zgaibarcele-n sus. Toţi slujnicarii, aliniaţi la intrare, strigară într-un glas

– A căzut Guvernul!

A fost alarmă falsă, conu Guţă s-a ridicatără şi s-a fasolit la guvernare patru ani de crunte potlogării regale.
De atunci rămas-a cutumă la sediul primului-ministru, transmisă de credincioase şi supuse slugi din generaţie în generaţie – Pantofii primului-ministru întotdeauna au pe talpă pânză de aderenţă numită de preşcolari arici, ca nu cumva să se împiedice, Doamne feerşte, şi să alunece Guvernul! S-a doveditără de mare folosinţă şmecheria, dar oare pentru câtă vreme?

Kera Calița și Horia Pană