7 ianuarie – Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului

Cartea Cărților, Biblia îl menționează pe Ioan Botezătorul, socotit de creștini ca Înaintemergătorul lui Iisus Hristos, care a propovăduit venirea acestuia, îndemnând pe iudei la pocăință. Veșmintele pustnicului Ioan erau sărăcăcioase, făcută din blană de cămilă; el purta o cingătoare de piele împrejurul mijlocului și se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică. Icoanele au păstrat de-a lungul timpului acest chip, înfățișându-ni-l pe Botezător cu părul și barba foarte lungi. Prețuindu-l ca prooroc, locuitorii din  Ierusalim  și din întreaga Iudee se strângeau în jurul lui pentru a-i asculta vorbele cu tâlc și mai ales pentru a fi botezați de el în râul Iordan.

Ioan le cerea, înainte de a-i boteza, să-și spovedească păcatele și să se pocăiască, spunându-le că el îi botează doar cu apă, dar „cel ce va veni după el” (în tradiția creștină: Iisus) îi va boteza cu Duh Sfânt și cu foc. Despre „cel ce va veni după el”, Ioan spunea că acela este mult mai mare și mai puternic decât el.

Evanghelia scrie că și Iisus a venit din Galileea, pentru a fi botezat de Ioan, care, văzându-l, a spus: „Iată mielul lui  Dumnezeu, cel ce spală păcatul lumii”. Ieșind din apa Iordanului, Iisus a zis: „Cerurile s-au deschis și Duhul lui Dumnezeu s-a vărsat, coborându-se ca un porumbel și venind peste el. Și glas din ceruri zicând : acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit”.

De Sfântul Ioan, românii se roagă cu capul plecat la biserică, apoi sărbătoresc, aducând laude Proorocului Divin. Ziua este desemnată cu multe obiceiuri și tradiții: tinerii care au luat de la preot, în ajunagheasmă de la Bobotează, merg în dimineața zilei de Sfântul Ioan la biserică și după terminarea slujbei stropesc fiecare om care iese, apoi îl urează. Oamenii „iordăniți” trebuie să-i răsplătească pe urători cu bani, cu care seara chefuiesc,  fiindcă ziua de Sfântul Ioan este o zi de bucurie, iar cine nu se veselește în această zi va fi trist tot timpul anului.

…Să fie de pomenirea Sfântului ce i-a împărtășit lui Iisus taina cufundării în Iordan!

De ziua Sfântului Ioan este și obiceiul numit „Iordănitul femeilor,  care este, de fapt, o petrecere a nevestelor. Femeile se adună la o gazdă, unde aduc fiecare bucate și băutură, apoi petrec până dimineața, spunând că se iordănesc”.

Însă, de cele mai multe ori, femeile cu stare, mai cu seamă soațele boierilor, întind masă mare acasă spre cinstea purtătorilor numelor de Ion și Ioana din familionul lor, iar bărbații se învrednicesc să aducă toate celelalte trebuincioase acestui praznic osebit. Ei dau cep butoiului vinului cel mai bun, destupă damigenele cu vișinată și pregătesc carafele cu licheruri fine, vutci și anasoane. Asemenea, ei se îngrijesc de aducerea în casă a muzicanților cu ștaif, înțoliți festiv și cu amarnic chef de cântat și încântat urechile mosafirilor și rubedeniilor.

Asemenea, cu aceste prilejuri, nu se împrumută nimic pentru a nu se alunga belșugul din casă, în schimb copiii primesc daruri de la părinți și rudele apropiate, fiind lăsați să petreacă și ei alături de cei mari până seara târziu când se aduce torta cea mare de ciocolată, cu blatul însiropat cu „mierea Sfântului Ioan din stupinele pustiei”.

Dintre bucatele gătite pentru acest prilej, se cuvin pomenite: rasolul afumat cu cartofi păstrat la cuptor la foc mic preț de două ceasuri și mai bine, „carnea amețită”, adecă friptura de porc ținută în vin cu chimion, cuișoare și anason stelat, apoi împunsă cu usturoi și boabe de ienibahar, „buturele îmărătesc” din carne de berbec crestată și împănată cu costiță, crapul umplut cu nuci și stafide, plăcintele cu telemea sărată de oaie coapte de piatră și, la desert, înaintea tortei de ciocolată picurată cu coniac, prăjitura numită „Bibesco”, cu blat din piureu de maroane (castane) și glasată cu frișcă cu parfum de vanilie.

„Iordănitul femeilor”, bun și drag obicei.

Calița ot Jariștea