3 martie 2019 – Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi, a Lăsatului sec de carne

Postul Sfintelor Paști este unul aspru, (dar cu ajutorul Atoateziditorului nu ne pare o mare osândă), Părinții Bisericii au rânduit ca trecerea de la mâncarea de dulce la cea de post să se facă lin preccum înoată peștele în apă. În Săptămâna Albă credincioșii se înfruptă, pe lângă bucatele de post și cu lapte, brânză, ouă și pește. Întotdeauna înaintea Lăsatului sec, de brânză sau de carne, este o săptămână cu harţi, atât miercurea cât şi vinerea, ceea ce înseamnă că Biserica dă dezlegare creștinilor să pună pe mesele lor mai multă mâncare de dulce, ca să prindă putere încât să poată posti mai apoi fără gânduri ademenitoare.

Duminica Înfricoşatei Judecăţi sau Duminica Lăsatului sec de carne este duminică următoare după Duminica Fiului Risipitor şi înainte de Duminica Izgonirii lui Adam din Rai. Aceasta este cea de-a treia săptămână a perioadei pregătitoare a Postului Mare din sfânta Biserică Ortodoxă.

Această duminică mai este numită şi Duminica Lăsatului sec de carne, deoarece în mod tradiţional, este ultima zi în care se mănâncă bucate din carne înainte de Sfintele Paşti. În săptămâna care urmează, creştinii ortodocşi se opresc de la mâncatul carnii, dar mai pot gusta din ouă, lapte și brânză. Din acest motiv, săptămâna care urmează mai este numită şi Săptămâna Albă. În unele jurisdicţii este tolerat şi mâncatul de peşte. Săptămâna Albă îi simbolizează pe Adam şi Eva în Rai, când încă nu începuseră să mănânce carne.

Citirea din Evanghelie din această duminică constă din parabola lui Hristos despre Judecata de Apoi (Matei 25:31-46). Din Evanghelie, credinciosul aude: „…căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. …. adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut”.

Cu o zi înaintea Duminicii Înfricoşatei Judecăţi,  în Sâmbăta Morţilor (sau Moșii de Iarnă) se dau de pomană colivă, colaci, piftie, sarmale, plăcintă, fructe, vin şi lumânări aprinse. La mormintele rudelor este obligatoriu să fie aprinse măcar două lumânări, pentru a încălzi sufletele celor trecuți la viață veșnică.

Duminica, însă, se obișnuiește ca finii să meargă cu plocon la nașii de cununie, care, la rândul lor, îi așteaptă în straie de sărbătoare și cu masa întinsă. Cu dreaptă cumpătare și bună măsură, se închină pahare cu vin pentru sufletele celor ajunși în Rai, apoi se pornește un zaiafet, cu muzichie, dănțuiri și geamparale.

Pe masă, sunt orânduite tipsii cu stacoji și raci, stropiți cu picuri groși de lămâie, bibilici fripte în hârtie, boluri cu măduvă dreasă cu hrean și bulion alb din carne ciolănoasă de vacă, cârnăciori din mușchiuleț de iepure și uger fraged de vițică, piftii din creste de cocoș, felii groscioare de pâine mozaic („mestecăm într-un castron 200 grame unt cu 150 grame sardele de Lissa curățite, tocate și date prin sită, până se fac ca spuma, adăugându-le 200 grame limbă, 200 grame șuncă – fierte, 6 ouă fierte, 60 grame capere, toate tăiate în cuburi foarte mici, apoi puse în untul cu sardele și bine mestecate; scoatem cu coada unei linguri miezul unei franzele lungi, dar nu prea mare, și o umplem bine cu compoziția, lăsând-o să stea la un loc rece o zi, apoi o tăiem în felii ca un deget de groase”), croșete de migdale cu apă de flori de portocale, gogoșele cu jumări și miere, cataifuri din cele turcești și alte cofeturi, la care se aduc ulcele cu vin dulce de Cotnari și alte asemenea licori.

Totul se săvârșește, însă cu gândul la Înfricoșătoarea Judecată și la pătimirile Postului ce va urma: „…„Când vei veni, Dumnezeule, pe Pământ, cu slavă şi toate se vor cutremura şi râul cel de foc al divanului va curge, cărţile se vor deschide şi cele ascunse se vor vădi, atunci să mă izbăveşti de focul cel nestins şi să mă învredniceşti a sta de-a dreapta Ta, Judecătorule preadrepte!”

Calița ot Jariștea