27 mai – Pogorârea Sfântului Duh (Cinzecimea sau Rusaliile)

„Binecuvântat ești Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce prea înțelepți pe pescari ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt; și printr-înșii lumea ai vânat, iubitorule de oameni, mărire Ție!”. Așa glăsuiește troparul acestui mare praznic al Bisericii Ortodoxe.

Rusaliile, cunoscute și drept Pogorârea Sfântului Duh,  sunt o sărbătoare creștină cu sfinte rungăciuni, prăznuită întotdeauna duminica, la 50 de zile după Paști. De Rusalii este celebrată coborârea Sfântului Duh asupra ucenicilor lui Iisus din Nazaret. Potrivit scrierilor Noului Testament (Faptele Apostolilor) aceasta s-a întâmplat de ziua rusaliilor evreiești (Șavuot), la 50 de zile de la învierea lui Iisus din Nazaret, și tocmai de aceea sărbătoarea creștină mai poartă denumirea de Cinzecime.

Sfântul Evanghelist Luca, în Faptele Apostolilor, istorisește clipa în care Duhul Sfânt, sub chipul unor limbi de foc, a umplut de darurile sale pe Apostoli, pentru început aceștia căpătând marea putere de a grăi în limbi străine, necunoscute de ei până atunci. Spre mirarea multor oameni aflați în Ierusalim, cei doisprezece au început să facă cunoscută învățătura Mântuitorului către neamuri, în diferite limbi, deși acești ucenici erau știuți de mulți dintre cei prezenți ca fiind oameni simpli, nicicum dăruiți învățării limbilor străine.

Trimiterea Duhului Sfânt peste ucenicii săi o vestise mai demult Mântuitorul: „Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care Tatăl Îl va trimite întru numele Meu, Acela vă va învăța toate și vă va aduce aminte de toate cele ce v-am spus Eu” (Evanghelia după Ioan). Într-adevăr, când Duhul Sfânt S-a pogorât peste Apostoli, aceștia au devenit „preaînțelepți”, fiind umpluți „de lumina, râvna și toate harurile dumnezeiești” – așa cum prea frumos exprima Patriarhul Justinian. Abia după acest moment, ucenicii Domnului au ieșit în toată lumea, săvârșind minuni, întorcând pe păgâni de la închinarea idolilor, aducând de la oameni de rând la împărați, pe mulți la dreapta credință. Începutul are loc chiar în această zi a Pogorârii Duhului Sfânt când, în urma predicii Sfântului Apostol Petru, „ca la trei mii de suflete” au crezut în Hristos, alcătuind prima comunitate a celor care-l slăveau pe Mântuitor.

În popor, Rusaliile sunt cunoscute sub nume felurite: zâne, iele, șoimane, milostive, doamne, împărătesele văzduhului, ursoaice et caetera. Rusaliile erau temute de toată suflarea și oamenii nu știau  câte sunt și nu le spuneau pe nume, ca nu cumva să le supere. Rusaliile umblau îmbrăcate în alb, dănțuiau în văzduh cântând ademenitor și cautau locuri pustii, neumblate. Întinderile unde au jucat rămâneau arse și neroditoare, și din legende aflăm că Rusaliile răpeau din când în când un tânăr frumos ca să dănțuiască cu el. Când era eliberat, tânărul chipeș nu avea voie să le spună taina sau să le descopere altora cântecele lor și nici să le marturisească semenilor ce-au văzut, altminteri era pedepsit cu moartea.

În Duminica Rusaliilor, creştinii se ospătau cu bucate alese, mergând într-un loc cu iarbă verde și floricele de sfârșit de primăvară. Se bea vin amestecat cu pelin, iar femeile purtau la brâu crenguţe de pelin pentru a fi puternice. În biserică se aduceau ramuri de tei şi oamenii îngenuncheau acolo pentru a fi feriţi de durerile de genunchi. Tot crenguţe de tei li se puneau şi vitelor între coarne, pentru ca vrăjile să nu le ia laptele. În credinţa populară se spune că aşa cum va fi vremea de Rusalii aşa va fi toată vara.

Ca la orice hram, de Rusalii se gătește și se mănâncă românește: borș de găină grasă de curte, sarmale cât un degetar în foi de ștevie făcute în chiupuri, friptură de purcel la cuptor înmiresmată cu condime, saramură de crap cu belșug de roșii și ardei iute, usturoi și ierburi de gust în tavă, o mămăligă mare răsturnată pe un fund de lemn, plăcinte poale-n brâu cu urdă și caș de oi și, firește, vinuri și rachiuri pe măsură.

În Moldova, ca să se dreagă chefliii, se face și sârbușcă, o ciorbă de cartofi cu zer de oaie, lobodă albă și mult leuștean. Rusaliile sunt și ultimele zile în care se mai poate face pască cu brânză dulce de vaci, stafide și unt cât cuprinde.

 

La Jariștea locantă, Kera Calița mai pregătește și câteva rețete mai puțin cunoscute: capamaua anatoliană de miel în care nu uită să pună și ceva pulbere de scorțișoară, limbă cu vin alb ca pe malul lacului Ohrid, pârjoale moldovenești de Putna și, mai ales pilaful Moșilor de Vară, rețept cules din cuhnia mânăstirească de la Athos, la care se pune și un kilogram de măsline Kalamata.

Petrecerea de Rusalii poate să înceapă!

Calița ot Jariștea