Meniul pentru Ziua Copilului – 1 Iunie de la Locanta Jariștea

Locanta Jariștea propune un meniu aparte pentru doi copii de orice vârstă:
– 2 trigoane de cașcaval pane – 200 gr
– gujon de pui de țară cu susan și ficăței fripți cu piureu frecat cu unt – 300 gr + 200 gr
– orez cu lapte și scorțișoară – 200 gr
– 4 chifle albe „București”
Din partea casei, se adaugă două gogoși mari pufoase și vanilate!
Nota de plată este de 85 lei. Puteți comanda meniul cu 24 de ore înainte la numerele de telefon:

0721 961 936
0775 609 233
0770 948 868

Livrările se fac duminică, 31 mai, și luni, 1 iunie, între orele 12.00 – 17.00, în orice parte a Bucureștiului. Curierul este inclus în preț!

Merindele sufletești

Sunt întrebată deseori ce mi-a lipsit cel mai mult în acest răstimp de claustrare care pare că nu se mai sfârșește niciodată.

…Îmi lipsește scena cabaretului meu culinar de la Jariștea Locantă,  îmi lipsesc poveștile levantine jucate seara pe scena vieții mele, mă doare și mă seacă la inimă dispariția musafirilor mei, îmi lipsește muzichiia lăutarilor cu veche pecete, îmi lipsește ritualul prezentării bucatelor la lumina sfeșnicelor de bronz și – dincolo de toate acestea, încununându-le într-un fel anume – îmi lipsesc făloasele apucături și tabieturi de demult.

Îmi lipsesc merindele sufletești, putere tainică a cugetului din care mă îndestulam ori de câte ori se ivea prilejul.

Cei care nu mă cunosc îndeaproape își vor fi închipuit că truda mea zilnică se desfășoară numai între cuhnie și bibliotecă, căutând rețete de odinioară și încercând să le dau viață pe tablale. Dar cei puțini care îmi citesc gândurile știu că, mai presus de orice, sufletul meu este un hoinar fără pereche și că nu am astâmpăr până ce, măcar două-trei dimineți sau amieze în fiecare săptămână, nu răscolesc locuri istorice și, poate, unele, pe nedrept uitate de către cei grăbiți să trăiască, arzând, clipa.

Fac acum această mărturisire: mi-am smuls dintotdeauna tăria spiritului din locurile fermecătoare apropiate inimii mele și covârșite de comori ferecate în sipete de altădată. Îmi place să-mi fac mereu hatârul și să cutreier firidele istoriei, credinței și culturii Bucureștilor Vechi.

Dau roată mânăstirilor din vecinătate, precum cea a Ivireanului Antim, care va fi sculptat cu mânurile lui ușa grea de stejar de la intrare, însă nu preget nici să mă urc în faetonul de fier nemțesc și să mă întorc mereu cu pasul dar și cu mintea către lăcașul sfânt de la Căldărușani, ctitorit de Matei Basarab și despre care, la jumătatea veacului al XVII-lea scria înfiorat Paul de Alep și la a cărei icoană făcătoare de minuni mă închin de fiecare dată. Asemenea, aici îmi iau întotdeauna răgazul să îmi bucur ochii de pinacoteca bogată chivernisită de Mitropolitul Ghenadie Petrescu.

Dar nu mă voi sătura, poate, niciodată, să mă preumblu prin sălile și galeriile potopite de lumina Artei ale Palatului Regal, zăbovind asupra vreunui „Profil pierdut” semnat de Nicolae Grigorescu, după cum voi rămâne fidelă și tezaurelor de aleasă simțire de la Muzeul Colecțiilor, unde mintea îmi huzurește în amănuntele vreunui peisaj franțuzesc sau ale unei carambolești descrieri plastice a Balcicului pitoresc de demult.

Alteori, mă urnesc spre Muzeul Șuțu și, în oglinda venețiană de pe scara centrală, îmi pare că mă revăd pe mine însămi în voalurile de mătase ale balurilor somptuoase ținute aici în vremile trecute.

Ajung apoi la casa-muzeu care adăpostește operele artiștilor penelului – Cecilia Cuțescu-Storck și daltei – Frederic Storck, regăsind ceva din zbaterea lor sufletească și parcă întrevăd însăși Opera in statu nascendi.

Altădată îmi fac drum pe vechea Șosea a Giurgiului, refăcând în cruciș calea soliilor aducătoare de firman de la Stambul, zăbovind un ceas sau două în căsuța radiind de un frumos provincial aparte după cum se află înțesată de manuscrisele lui Bacovia, din care răzbate ecoul de romanță al unui crepuscul fascinant: „Amurg de toamnă violet…/ Doi plopi, în fund, apar în siluete/ – Apostoli în odăjdii violete -/ Orașul e tot violet.// Amurg de toamnă violet…/ Pe drum e-o lume leneșă, cochetă;/ Mulțimea toată pare violetă,/ Orașul tot e violet.// Amurg de toamnă violet…/ Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;/ Străbunii trec în pâlcuri violete,/ Orașul tot e violet”.

De vreo patru decenii, m-am dedulcit mereu cu asemenea fărâme prețioase culese de prin incunabule prăfuite, pânze cu rama mâncată ici-colo de carii sau icoane vremelnic întunericite de trecerea timpului, însă, cu fiecare astfel de prilej minunat, am simțit că renasc, triumfătoare asupra grijilor mărunte și a necazurilor intempestive. Mi-am curarisit astfel aleanul și mi-am nutrit sufletul cu scăpărările verbului, tușele delicate ale pensulei și cucernicia vibrantă a litaniilor. Iară acuma, preț de o primăvară stranie, m-am simțit robită de nedorita pustnicie a izolării, împiedicată fiind să-mi revăd aceste locuri dragi, de a căror tainică pâlpâire  m-am molipsit întotdeauna vindecător. Mă reîntorc la ele cu speranță și mă voi înfrupta din nou cu pohtă nemăsurată din merindele sufletești găsite acolo: să fie lumină, să fie bucurie și, cu cuvintele lui Ionel Teodoreanu, …să vie Bazarcă!

Kera Calița ot Jariștea Locantă

 

Dintr-un bazar sentimental

Stau singură în Locantă și brodez amintirea unor vremuri nu chiar atât de îndepărtate precum par ele acum, când, sub apăsarea vremelnicei dar și neașteptatei năpaste, timpul pare să-și schimbe de la o zi la alta cuprinderea.
Unde-s clipele de aur pe care le-am trăit cu putere pătimașă vreme de aproape trei decenii, ieșind pe scena Jariștei seară de seară?
Unde s-au dus, când au apus anii de sus ai gloriei lor? Continuă să citești Dintr-un bazar sentimental

Meniul Locantei Jariștea pentru Praznicul Înălțării Domnului

 

Pentru doi eroi cuvioși sunt pregătite bunătățile creștinești:
– 2 ouă roșii precum sângele sfânt vărsat de Mântuitor
– 2 brașovence împăturite fedeleș cu piept și ficăței de pui – 300 gr
– Friptură de berbecuț la cuptor în sos de vin roșu, cu orez sârbesc – 300 gr + 200 gr
– Prăjitură cu cremă de vanilie după o rețeta veche de cofeturi levantine – 200 gr
+ O surpriză din partea casei, două gogoși făloase!
Tariful este de 95 lei și puteți comanda meniul cu 24 de ore înainte la unul dintre următoarele numere de telefon:

0721 961 936
0775 609 233
0770 948 868

Livrările se fac miercuri, 27 mai, și joi, 28 mai, între orele 12.00 – 17.00, în orice parte a Bucureștiului. Curierul este inclus în preț!
De la Kera Calița primiți urarea „Hristos S-a Înălțat!”

Kera Calița, la vreme de năpastă, merge neabătut înainte!

Urgia s-a abătut asupra noastră neîndurător și nu a iertat pe nimeni. Ca toată lumea, trec și eu printr-o perioadă de mari și grele încercări, numai că în cazul nostru, al celor din lumea cârciumilor, a birturilor și a zahanalelor, lucrurile sunt mult mai apăsătoare și chinuitoare.

De trei decenii, viața mea s-a învârtit în fel și chip – dar neabătut! – în jurul cabaretului culinar pe care l-am ridicat și îl diriguiesc – Locanta Jariștea. În fapt, aceasta a fost viața mea cu tot ceea ce a avut și are ea mai bun, aici îmi este familia, aici îmi sunt toți cei apropiați sufletește. Gândurile mele învăluie Locanta și musafirii ei ca o rețea de fire de păianjen aurite, care se întrepătrund cu tacâmurile de argint și olanda fină de pe mese sau tapiseriile încărcate de istorie de pe pereți, cu bogăția cuhniei, a cămării și a pivniței, cu baletul tainic al ospătarilor și vinarilor, cu tot ceea ce ne pune pecetea încă din 31 Mai 1991.

Năpasta m-a împins și pe mine mai întâi la gânduri dureroase. Am încercat să aflu ce este cu adevărat temeinic în ființa mea și către ce trebuie să mă îndrept în viitorul apropiat. Astfel am aflat ceea ce, în fapt, știam dintotdeauna: inima mea bate cu putere aici, la Locanta Jariștea! Și asta nu se va schimba niciodată – aceasta sunt și nimic nu mă va putea abate de la calea ce mi-a fost hărăzită cândva. Nu știu să fie vreo opreliște atât de mare încât să mă îndrept în altă parte. Continuă să citești Kera Calița, la vreme de năpastă, merge neabătut înainte!

Cei trei farmazoni ai cuhniei –  Brigada nevăzută a Jariștei

A sosit clipa în care trebuie să fac o mărturisire de credință: Eu, Kera Calița, comersantă de Locanta Jariștea, nu lupt cu osârdie de una singură la cârciumă, ci am alături de mine, aproape de sufletul meu, un batalion de chelneri spilcuiți și somelieri dibaci, iar cât privește tainele cuhniei pe acestea le împărtășesc cu trei tineri de aur, calfele marelui Nicolas Bodislav, cel hărăzit de Cer cu o simțire magică. Din zori până noaptea târziu, eu însămi trudesc alături de dumnealor, meșterii tingirilor și ai cuptoarelor, Lucene Cernaeff, Radu Georgian și Alex Ștefan, îmblânzitorii savantelor arome din vechime care scriu istorie în cabaretul nostru culinar, devenit acum, sub semnul năpastei, cazan de gătelniță a Bucureștilor Vechi și Noi.

În fiecare dimineață, umplu căldările, alambicurile și chiupurile bucătăriei Locantei cu o mulțime de foi îngălbenite pe care îmi notez de o viață cele mai ațâțătoare rețete moștenite din înțelepte bucoavne aflate la gospodinele măiastre din familionul meu de altădată, pe când legea ospețelor cu fast o făceau mătușile mele simandicoase. Apoi, în magopeția noastră de acum, burdușită cu merinde de soi mereu sclipind de curățenie prin grija celor trei vrăjitori ai oalelor și castroanelor înainte vreme pomeniți, se face mai mereu un zumzet amețitor, ademenitor. Mă sfătuiesc cu ei și pentru cel mai mic amănunt culinar fiindcă din cioburi mici de înțelepciune se naște întotdeauna un caleidoscop de gusturi molipsitoare. Dumnealor – Lucene, Radu și Alex – nu prididesc cu robota în aceste săptămâni de cazne, când, în fiecare oră, trimitem curierii cu zeci și zeci de porții de mâncare delicioasă prin tot orașul. În aceste vremuri trudnice și potrivnice, când paralele s-au împuținat pe zi ce trece, noi ne străduim sârguincioși și cu frica lui Dumnezeu să facem artă gastronomică pentru fiecare gură pofticioasă și flămândă ce așteaptă să fie hrănită, iar epistolele primite din partea onoratei clientele bucureștene spun că ne facem datoria cu râvnă și silință.

Dichisind cu grijă întreg instrumentarul, facem curățenie lună în toate atenansele și totul lucește precum tombacul. Lucene, Radu și Alex umplu și dau mereu târcoale cămărilor și pivnițelor Jariștei, punând la cale, cu puterea talentului, noi și trebuincioase meniuri. I-am văzut mulțumiți că pot învârti mestecăul în cazanul cu aur lichid din făină de păpușoi, i-am auzit tânguindu-se și rugând Divinitatea să-i lase înapoi alături de platourile și tipsiile ce așteaptă să se încarce iar cu de-ale gurii. Am lăcrimat dimpreună cu ei cu gândul la redeschiderea cârciumii, apoi, am scuturat cu toții din umeri, ne-am dezbărat de toate duhurile rele pogorâte deasupra noastră de neașteptatul necaz și am hotărât să mergem înainte, plini de credință și de speranță.

…Și Jariștea biruiește din nou toate opreliștile, cu ajutorul Proniei și a clienților credincioși, iar furgoanele cu mâncare trebăluiesc și iute deșartă  sarsanalele doldora de bunătăți la fiecare ușă a vechilor și noilor noștri musafiri, lipsiți acum de putința reîntâlnirii din fiecare seară cu Locanta. De aceea, vin și vă zic, alături de bucătarii mei pricepuți și devotați, de întreaga brigadă nevăzută a Locantei, că suferința și durerea noastră nu este deloc în zadar și acum pășim din nou spre stele, ca pe vremuri: PER ASPERA AD ASTRA!