Tortul Napoleon, o poveste dulce despre amara înfrângere a Împăratului francez sub geniul lui Kutuzov

În ciuda numelui, Tortul Napoleon nu este un desert franțuzesc de epocă, ci unul… rusesc, apărut la ceva vreme de la războiul pe care îl omagia triumfal.

Prăjitură festivă, deosebit de fină și de elegantă, tortul face trimitere la bătăliile de la Smolensk și Borodino și la întreaga poveste a războiului ruso-francez de la începutul veacului al XIX-lea. În fapt, popularitatea dulcelui a crescut din 1812, o dată cu celebrarea a 100 de ani de la victoria Rusiei împotriva lui Napoleon Bonaparte, prilej cu care, la curtea ultimului Țar al Rusiei, Nicolae al II-lea Romanov, au fost servite sute de porții din acest deliciu.

Tortul este creat dintr-o mulțime de straturi, făcute din foi de aluat fraged, umplute cu crema înmiresmată de vanilie și glazurat cu un strat subțire de cremă gălbuie, peste care se presară bucăți fine de foaie uscată de aluat, fin pisată.  Nimic nu este întâmplător în simbolistica acestei compoziții. Multitudinea de foi suprapuse reprezintă numeroasele trupe franceze, armata cotropitoare a lui Napoleon fiind cunoscută în istorie ca „La Grande Armée’’.

Aspectul triunghiular al porției face referire la forma pălăriei lui Napoleon – faimosul său tricorn-, iar bucățelele de foaie de aluat uscat pisat care acoperă prăjitura asemenea unor fulgi trimit direct la zăpada rusească, care a topit puterea armatei franceze, cea care, până atunci, se umpluse de glorie în toată Europa.

Rețeta originala

Pentru un tort este nevoie de 8-10 foi! – care se fac din 600 grame de unt rece gras, 3 ouă mari, 1 kilogram de făină albă atent cernută, 4-5 linguri de cognac sau rom alb, 1 lingură de oțet din cidru, un pahar cu apă rece (200 mililitri) și un praf de sare neiodată.

Într-un bol, se face un amestec din ouă, sare, apă rece, oțet și rom. Făina se pune direct pe masă, iar în mijlocul ei se face o adâncitură, în care se pune untul tăiat în bucățele. Se acoperă cu un pic de făină, după care se mărunțește și mai mult untul cu un cuțit, aducând ușor făina dinspre margini spre centru, amestecând ușor până se obține un aluat sfârâmicios. Apoi, se face din nou o scobitură în mijloc și se toarnă în ea amestecul lichid din bol, puțin câte puțin, frământând ușor în continuare și aducând plămădeala de pe margini spre mijloc.

Prin frământare fără oprire, coca este aglutinată, apoi se împarte în cinci porții, învelindu-se în folie de plastic fiecare bilă obținută,  acestea, apoi  fiind lăsate la rece în frigider cel puțin două ore.

În continuare, din fiecare jumătate de „bilă” de aluat se întinde câte o foaie circulară pe blatul presărat cu un pic de făină. Separat, se tapetează cu puțină farină și fundul unei tăvi rotunde pentru rolă, dându-se la copt în cuptorul încălzit ușor înainte. Foile de aluat se înțeapă din loc în loc cu furculița și se lasă la copt 9-10 minute, până se rumenesc ușor, dar fără a se pierde din frăgezime.

Pentru cremă fac trebuință 10 galbenusuri, 1,8 litri de lapte, 700 grame de zahăr, 1 linguriță de esență de vanilie, 250 grame de făină și 300 grame de unt galben. Se amestecă cu forță gălbenușurile cu zahărul, se pun, în fir firav, 100 mililitri de lapte pentru a subția putin amestecul, dupa care se adaugă farina, se melanjează din nou foarte bine și se pun încă 50 ml de lapte. Laptele rămas se încălzește până aproape de fierbere și se toarnă puțin câte puțin în compoziție, învârtind continuu. La  final, se pune vasul la fiert la foc domol și se amestecă fără oprire, până când crema începe să se îngroașe, lăsându-se după aceea încă 3 minute la fiert, fără a mai învârti cu spatula în vas. După aceea, se picură esența de vanilie și se absoarbe untul tăiat în bucăți mici. Teoretic, întreaga îndeletnicire de pregătire a cremei durează circa o jumătate de oră, după care este gata și se opresc 8-10 linguri separat, urmând a se folosi pentru ornat.

„Fulgii de zăpadă” cu care se îmbracă tortul pe toate părțile sunt un fel de pesmet care se capătă din două foi de aluat uscate. Ele se mărunțesc  din cuțit și se pun într-o pungă de hârtie, fiind strivite ușor cu făcălețul.

Montarea tortului este destul de laborioasă: se întinde mai întâi puțină cremă pe suportul de tort și se așază prima din cele opt foi de aluat rămase. Între acestea se pun câte trei linguri de cremă călduță, ultima foaie fiind lăsată curată deasupra. Această parte și lateralele se ornează cu crema pusă deoparte de la bun început. Se glazurează totul apoi cu pesmetul dobândit din cele două foi de aluat și se apasă ușor, cu palmele, astfel încât „fulgii” să se fixeze bine pe toată suprafața tortului.

După asamblare, tortul se lasă două ore la temperatura camerei, apoi se ține peste noapte la rece la frigider înainte de a fi tăiat în forme triunghiulare.

…Această desăvârșită rețetă de tortă i-ar fi plăcut chiar și celui atât de îngenunchiat de iarna rusească, unicul Napoleon, cel care, din negurile istoriei, ne salută cu tricornul ridicat  într-o mână!

Am rămas nemurior!

Calița ot Jariștea