Ţambal de porc dâmboviţean

Cam pe vremea lui Vodă Cuza, bucureştenii, în hanurile vremii, când era la mare trecere un fel de gătelniţă din coaste de porc cu fasole iahnie poreclit „ţambale de porc”, se îmbulzeau când la Hanul cu Tei, când la Hanul de la Sfântul Gheorghe, când la Hanul Galben, când la Hanul Catrişoaiei.

Trupeşa hangiţă se hărnicea într-un chiup a răşchira 3 kg de coaste de porc pe care le prăjea cu răbdare în 200 ml ulei de floarea soarelui. Mai deunăzi, stăpâna rateşului împreună cu calfele, au tincturat crestatele coaste pline de carne împănată cu o linguriţă de cimbru, 2 căpăţâni de usturoi zdrobite, o lingură de boia dulce, un vârf de cuţit de sare şi piper boabe negre cât le ţinea inima.

Muşterii, în număr de zece, aşteptau cuminţi la coadă la îmbietoarele ţambale însoţite de fasole iahnie lângă un mare castron cu gogonele şi varză murată.

Şi aşa, după legea pământului străbun, călătorii şi-au ostoit pohtele şi setea mireană ducând vestea peste ape şi vânturi, până hăt departe la Oraviţa Banatului.

Carafa cu negru vin de Zaibăr, le-a desferecat limbile şi vorba omenească a căpătat mărimi de basme şi legende şi ei pelegrinii se semeţiseră peste putere şi măsură.

Kera Caliţa

Istorisirile Kerei Calița le mai afli și pe site-urile BucatarescuAntena SatelorVacanțierulCarneteGastroart și Presa de Turism