Spectacol, antren, lăutari la Teatrul culinar Locanta Jariștea

Locanta Jariștea este un loc ce prețuiește istoria, o recompune în amănunt și, conservând tradiția marilor chefs de nobilă cuhnie, precum Nicolas Bodislav, preface bucătăria – la întâlnirea gastronomiei franțuzești cu cea levantin-balcanică – într-o artă a spectacolului. Deopotrivă, Teatrul Culinar de aici este întregit de un Teatru de Revistă, ca pe vremea Cărăbuș-ului lui Constantin Tănase, cu numere înflăcărate susținute de artiști ca miere-n flori, care întăresc atmosfera patinată-n amintiri.

Nominalizată și la categoria „Cel mai bun restaurant românesc boieresc din Bucureşti”, Locanta Jariștea a fost distinsă pentru „Cel mai original spectacol de restaurant din Bucureşti în 2018” la Premiile Restocracy, eveniment unic și de tradiție, organizat de criticul de gastronomie și finul connaisseur care este George Butunoiu, prin care se răsplătesc meritele din panteonul ospitalității.

Ca Stăpână a caranvanserai-ului, mi-am înțeles menirea de a mă produce eu însămi seară de seară pe scena teatrului de epocă. Voiesc a răspândi – în povești meșteșugite culese din vechi bucoavne – ceva  din mirosul viei tămâioase, un pic din damful mustos al piersicilor coapte un strop din gustul gutuilor în pârg ale culturii noastre, dar și istorii zăpăcitoare de amor ori bizarerii și sovoane de borangic ce face vrajă de inimă bună musafirilor mei.

Lăsați-vă, așadar, prinși de finețea unor seri însuflețite de muzichiia lampioanelor de aur verde a tarafului Crailor de Curtea Veche și seduși de distribuția varieteului de altădată pe care îl găzduiesc statornic de mai bine de un sfert de veac.

Pentru a onora obrazele subțiri ale Domniilor Voastre, am adus de departe, de la Sankt Petersburg, o absolventă a Conservatorului de pe malul Nevei, pe dibacea pianistă Natașa Usaciova, al cărei glas se completează minunat cu armonia clapelor de fildeș. Corepetitoare la Teatrele de Operă și Operetă din Moscova, Kiev, Sankt Petersburg, Chișinău și București, această Divă a Nordului nici nu are nevoie de partituri, ea purtând muzica în minte, de la lied la mazurka și de la polcă la șansonetă.

Am știut dintotdeauna că nu pot ține reprezentație de gală la Jariștea fără un taraf cu miezul de rubin, care să readucă marea tradiție a dinastiilor de lăutari de mătase. La harmonică sau concertină, ne deschide burduful năvalnicul Veteranul din Cernica, care a moștenit îndemânarea de la moșii și strămoșii săi, fără de care nici nu se putea închipui vreun botez, vreo nuntă, vreo chindie sau vreo serbare câmpenească pe pământurile mânăstirii ridicate de Radu Șerban, marele vornic al lui Mihai Voievod Viteazul și păstorite, în timp, de un Zosima Pârvulescu sau un Calinic Argatu, stareți de toată nădejdea și desăvârșiți iubitori ai artelor frumoase.

La țambal, este Florian „Bob” Lambru – zis și „Degete Vrăjite” -, vărul umbrarului de patimi grele, artist care a fost Fărâmiță, partenerul de scenă al dulcelui izvor ce-a fost Maria Tănase. Lambru de acum provine dintr-o familie de lăutari faimoși, între care Gică Pistol, care cânta pe vremuri până la ziuă în cârciumile de la Obor și-și înnebunea publicul atunci când strecura pe sub coardele cimbalului bile de fier pentru a obține o sonoritate de ropot cristalin, din altă lume parcă.

La violă, zboară pe arcuș Botea Lae Chioru, așișderea, coborând dintr-un neam de virtuozi ai feluritelor scripci, de la vioară violon și contrabas. În anii ’30, un strămoș îndepărtat al artistului de la Jariștea, pianistul Gogu Botea, strălucea prin varieteurile Europei și dedica Alteței Sale Regale Principesa Ileana compoziția „Flori de lămâiță”și se tânguia:

Ah Cerule! Cum ai milă

De  o stea fără de vină

Ah Cerule, ah!

La clarinet și saxofon sopran, scapără-n noapte scântei Chiriac Haralamb, strănepotul compozitorului Dimitrie G. Kiriac, șeful societății corale „Carmen” și al corului de la Biserica Sfântul Spiridon-Nou. De asemenea, artistul nostru este și nepotul de frate al colonelului Constantin Chiriac, șeful muzicii militare române de altădată, iar prin nevastă se înrudește cu dinastia lăutărească a lui Hristache Ciolac, muzicantul de la care însuși Enescu a luat nu mai puțin de 43 de cântece.

Ionuț Sidău, descendentul cnejilor din Maramureș și el însuși bărbat de arme, comisar al Jandarmeriei Române, a pornit de jos și a ajuns în elita soliștilor vocali ai folclorului românesc autentic. Al șaptelea prunc al unei familii din Botiza, de moroșeni harnici, stăpâni ai unor turme de sute de oi, și-a câștigat singur banii încă de la vârsta de 16 ani, cheltuind multă sudoare în cele mai grele munci până să intre în rândul vocilor speciale ale țării.

Pasărea cu polei de alabastru pe aripi, Gabrielle Haraza, chanteusa dăruitoare de melosuri, este o viță-n floare pe ulucă gata să molipsească pe oricine să cânte noaptea-ntreagă.

Trubadurul Doru Tufiș, colegul de bancă al lui Nicu Ceaușescu, ultimul truver de la Melody din vremurile bune și autorul piesei „Natașa” care a triumfat cândva la Cerbul de Aur, a scris istorie în pop-rock-ul anilor ’60-’70, împreună cu marile trupe Mondial, Romanticii și Sincron-ul lui Cornel Fugaru iar acum ne împărtășește cu duioșie din arta sa, însuflețită de o voce caldă, cu un timbru de bariton.

Ana-Maria Petre și Freddy Camacho susțin un recital de feerie senzuală în stil Mexican, care ascunde și în viața de zi cu zi o mare poveste de dragoste, trăită pe ritmuri latino.

Cu voia Domniilor Voastre, pe scena Locantei Jariștea se produce – cu vorbe de duh și povești din lumea bună de demult – însăși Jupâneasa stabilimentului! Sunt Kera Calița și am vrut dintotdeauna să fac din casa și restaurantul meu o carvasara, în care să vă îmbogățiți cu panoramă de giocuri ca pe vremea Brâncovenilor, Goleștilor, Dudeștilor și Văcăreștilor, care cu toții au avut moșii prin apropierea acestui loc blagoslovit! Să continue teatrul și să vă bucurați de roadele cuhniei și de comorile pivniței – sunt toate ale voastre, dimpreună cu inima mea!

Calița ot Jariștea