Sosul Mornay

Când aveam Bistro-ul Jariștea, mă întâlneam săptămânal cu Stolnici Bălăceanu ce locuiește pe o stradă veche, vecină, numită Orlando și după-amiezele deveneau un regal de povestiri din viața domniei sale. Nu știu cum am ajuns să vorbim despre restaurantul franțuzesc Le Grand Vefour „în piciare” și azi lângă Comedia Franceză sub arcadele palatului regal Palais-Royal. Bunicii și părinții domnului academician, ca de altfel elitele României, vizitau Parisul și mâncau la cele mai renumite restaurante din orașul muzeelor, apoi vizitau marele cabarete și teatre, cum ar fi: Moulin Rouge, Theatre de la Gaite, Teatrul Chatelet (A Blanchard) et caetera. Faimosul restaurant Le Grand Vefour, a fost înființat în anul 1823 și fusese locul de întâlnire a „capilor” postrevoluționari, loc devenit printre cele mai vestite restaurante ale epocii datorită bucătarului Louis Boissier și a fraților Hamel. „Splendoarea sălilor sale crea un cadru demn de excelența mâncărurilor servite. Una din creațile sale a fost sosul Mornay,

un sos Bechamel la care se adaugă brânză de Gruyere și parmezan ras.” Cu o distincție nobilă ce-i moștenită de sute de ani de la familiile Bălăcenilor și Cantacuzinilor, Stolnici Bălăceanu cu vorbe alese și-un timbru al vocii adânc, îmi mărturisea că a luat dejunul acolo, invitat de Radu Pleșia, trăind o experiență gastronomică „rara avis”. În restaurantul Le Grand Vefour, Stolnici Bălăceanu a văzut multe din scaunele localului care mai poartă și azi gravate numele clienților celebri ca Josefina de Beauharnais, prințul de Courlanda, Victor Hugo, Georges Sand, Lamartine, și alții. Sunt convinsă că Stolnici Bălăceanu, născut odată cu patefonul, este o epopee și amintirile dumnealui cât și personajele cunoscute de dânsul însemnează o lume plină de erudiție, plină de istorie și de subțirime a protipendadei române ce nu se vor mai întoarce niciodată.

Calița ot Jariștea

Istorisirile Kerei Calița le mai afli și pe site-urile BucatarescuAntena SatelorVacanțierulCarneteGastroart și Presa de Turism