Scădere în greutate regională spre sud


Habitatul[ modificare modificare sursă ] Din punct de vedere comportamental și morfologic, toate speciile de aușeii sunt adaptate în mod deosebit la viața din pădurile de conifere. Cu excepția celor două specii insulare, întâlnite numai în Madeira și Taiwan, arealul de cuibărit ale celorlalte specii de aușeii acoperă o mare parte din pădurile boreale ale regiunilor palearctice și nearctice, dar se extind și spre sud până în mai multe zone subtropicale.

De exemplu, aușelul sprâncenat Regulus ignicapilla cuibărește în nordul Africii și aușelul cu cap galben Regulus regulus în Insulele Canare, în timp ce aușelul cu creștet roșu Regulus calendula cuibărește în părțile sud-vestice ale Statelor Unite și aușelul cu creștet auriu Regulus satrapa se reproduce mai la sud până în sudul Mexicului și Guatemala.

Subspecia obscurus a aușelului cu creștet roșu Regulus calendula extinde arealul speciei mai departe spre sud, până în insula Guadalupe, aflată în largul coastelor vestice ale Mexicului, dar în prezent se pare că a dispărut în aceste locuri. În Europa, aușelul cu cap galben ajunge până în zonele climatice mai reci în comparație cu aușelul sprâncenat Regulus ignicapilla și cuibărește mai departe spre nord, până la limita nordică a pădurilor de conifere.

Aușelul cu cap galben trăiește în pădurile de conifere din zonele montane joase și înalte până la limită superioară a pădurilor, la altitudini maxime de aproximativ m în Elveția, m în Caucaz, m în Japonia și m în Himalaia. Habitatele aușelului cu cap galben sunt dominate de molid Picea abiesbrad Abies alba și jneapăn Pinus mugoîn timp ce zada Larixpinul comun Pinus sylvestris și alte conifere, în special speciile cu frunze lungi, sunt de obicei evitate pentru hrănire și cuibărit.

În unele părți ale arealului, de ex. Numai în afara sezonului de cuibărit, în special în timpul migrației, această specie este întâlnită adesea și în arbuști și tufărișuri, păduri mixte și de foioase, grădini și parcuri.

scădere în greutate tumblr

În această perioadă se întâlnește obișnuit în cârduri răzlețe. Arealul său reproductiv aproape exclusiv european se întinde între izotermele 16° C și 24° C din iulie. În regiunile montane, aușelul sprâncenat se întâlnește de obicei nu mai sus de m, deci la altitudini mai joase decât cele atinse de aușelul cu cap galben.

Însă populațiile nord-africane ale aușelului sprâncenat urcă ceva mai sus decât cele din Europa, cuibărind în pădurile deschise de stejar de plută Quercus suber și stejar verde Quercus ilex până la m, iar în Atlasul Mijlociu și în pădurile pure de cedru de Atlas Cedrus atlantica la peste m.

scădere severă în greutate

Aușelul de Madeira Regulus madeirensis trăiește în zonele montane la altitudini cuprinse între m și m și este un cuibăritor comun în vegetația arbustivă de erica Erica și drobiță Genista din pădurile de laur relict, în pădurile de foioase dominate de stejar și chiar din pâlcurile de criptomeria Cryptomeria japonica introdusă. În vegetația de eucalipt exotic Eucalyptus și acacia Acacia pierde 10 kg de grăsime corporală, care înlocuiește în prezent porțiuni mari a fostelor păduri de laur din Madeira, acest aușel este absent.

lipidă subțire în matrice

În habitatele agricole semi-deschise sau chiar deschise care domină în prezent o mare parte ale acestor insule, aușeii cu cap galben trăiesc adesea chiar scădere în greutate regională spre sud pâlcuri mici de conifere introduse și în erica din pășuni. Aceștia sunt comuni și în pâlcurile de ienupăr azorian Juniperus brevifolia local din câmpiile centrale din insulele Flores și Pico. Doar pe Insulele Canare aușelul cu cap galben s-a adaptat în scădere în greutate regională spre sud evident și la pădurile de pin, alcătuite aici din pinul de Canare Pinus canariensis endemic și pinul de Monterey Pinus radiata introdus din America de Nord.

Însă ca și pe alte insule atlantice selecția habitatului depinde de prezența unei cantități suficiente de erica Ericași nu de conifere propriu-zise. În pădurile deschise de pin fără un subarboret de erica bine dezvoltat, aușeii cu cap galben sunt aproape absenți, în timp ce aceștea se întâlnesc frecvent în pâlcurile de pin, cu un subarboret de erica bine dezvoltat.

Aceștia sunt abundenți și în pădurile relicte de laur din La Palma, Tenerife, La Gomera și El Hierro, cele patru insule ale arhipelagului Canare în care trăiește aușelul cu cap galben. Datorită adaptării lor la viața din pâlcurile de arbuști și tufari din Insulele Canare, aușeii cu cap galben se numără printre primele și cele mai comune specii de păsări care colonizează vegetația montană regenerată după incendii.

În mod similar, la altitudinile mijlocii din Munții Stâncoși din America de Nord, aușeii cu creștet auriu Regulus satrapa sunt printre primii care populează vegetația primară succesivă de plop Populus care se dezvoltă după incendii.

Habitatul său reproductiv tipic este, din nou, pădurea de conifere, dominată aici de brad, tsuga Tsuga și molid. Este obișnuit și în pădurile mixte de conifere și de foioase de la altitudinile joase. Aușelul cu creștet auriu Regulus satrapa este legat în special de pădurile de molid-brad și de cedru-tsuga.

Este destul de comun în molidul negru Picea mariana și molidul alb Picea glaucatsuga Tsuga și bradul de balsam Abies balsamea. În Munții Stâncoși locuiește într-o centură altitudinală până la m, iar în vestul Arizonei cuibărește până la m.

Habitatul preferat al aușelului cu creștet roșu Regulus calendula include molidul negru în părțile estice ale arealului de reproducere, și pădurile de molid-brad, pinul cu ace răsucite Pinus contorta și duglasul verde Pseudotsuga menziesii în Alaska și vestul Canadei. Dar această specie este mai puțin legată de conifere decât este aușelul cu creștet auriu Regulus satrapa.

Trăiește și în pădurile mixte și de foioase din zonele sudice ale arealului său, unde acceptă pâlcurile de plop matur și bătrân, precum și tufărișurile și cuibărește de la altitudini mijlocii până la m. În afara scădere în greutate regională spre sud de cuibărit, aușelul cu creștet roșu este destul de comun și în pădurile secundare regenerate natural după incendiiîn regiunile arbustive și în așezările umane, cum ar fi fermele și grădinile.

cum slăbești la depozit

Ca o consecință a nivelului ridicat al metabolismului, ei se hrănesc aproape continuu, chiar și când cântă în timpul paradei nupțiale și când își construiesc cuiburile. Un aușel cu cap galben Regulus regulus care este împiedicat să se hrănească poate pierde o treime din greutatea sa în numai douăzeci de minute, iar un individ capturat poate să moară de foame în mai puțin de o oră.

Uneori, au fost găsiți aușei morți prinși în pânzele de păianjen sau încâlciți în ciulinii mari, de ex. Uneori fâlfâie din aripi asimetric; de ex. Aceste bătăi ale aripilor devin mai vizibile și mai sincrone, când pasărea este mai agresivă. În postura amenințătoare, aceștia își expune partea inferioară mai palidă a aripilor.

În acest moment al anului, ei sunt mai puțin agitați și zboară rareori și chiar fâlfâie din aripi mai rar, consumând astfel mai puțină energie. În timpul perioadelor friguroase, atât aușelul cu cap galben Regulus reguluscât și aușelul sprâncenat Regulus ignicapilla. Când încep "somnul în contact" în locurile unde se odihnesc, aușeii cu cap galben și aușeii sprâncenați scot un "strigăt de adunare", un tril delicat prelungit care, în mod interesant, este înțeles interspecific adică și de alte specii.

Însă în noiembrie B. Heinrich în timp ce studia comportamentul de iarnă al păsărilor cocoțate când se însera în vestul statului Maine, din nord-estul Statelor Unite, a urmărit un grup de trei aușei cu creștet auriu Regulus satrapa care ce se ghemuiau strâns unul lângă altul pe o ramura de molid.

Aușel - Wikipedia

În luna următoare, el a găsit patru indivizi care dormeau într-o manieră similară. Temperaturile de iarnă din această parte a Statelor Unite sunt extrem de scăzute și adesea scad cu mult sub 0° C în timpul nopții.

Observațiile de aici au arătat că, în acest moment al anului, aușeii cu creștet auriu se deplasează întotdeauna în grupuri de indivizi, care se hrănesc până în amurg sau mai târziu și probabil apoi stau cocoțați ghemuindu-se unul lângă altul pentru a preveni pierderea căldurii.

Din câte se știe, un comportament asemănător nu a fost observat la aușelul cu creștet roșu Regulus calenduladar această specie își petrece sezonul de iarnă mai departe spre sud, la temperaturi mai înalte. Comunicarea interspecifică între membrii unor astfel de cârduri mixte prin utilizarea unor strigăte similare de contact sau de alarmă este posibilă într-o anumită măsură.

Un secol asiatic?

De exemplu, aușeii cu cap galben Regulus regulus în afara sezonului de cuibărit mențin un contact vocal în special cu pițigoii moțați Parus cristatus și cojoaicele de pădure Certhia familiaris.

Abilitatea de a învăța și de a imita vocile altor specii poate fi considerată ca o preadaptare pentru a face față iernilor din ținuturile friguroase, unde cooperarea din cârdurile mixte mărește bunăstarea indivizilor.

Aușeii cu creștet roșu Regulus calendula și aușeii sprâncenați Regulus ignicapilla în afara sezonului de cuibărit se alătură uneori cârdurilor mixte formate de alte specii, dar de obicei în număr mic. Corespunzător, subcântecul fiecăruia dintre acești doi aușei este invariabil, fără imitații vocale ale altor specii.

Meniu de navigare

Moțul viu colorat al aușeilor este o semnalizare foarte eficientă care este afișat atât în contextul intrasexual între indivizii de același sexcât și în cel intersexual între indivizii de sexe opuse.

Cântecul teritorial din timpul paradei nupțiale este adesea însoțit de ridicarea moțului. Există o diferență mare între posturile nupțiale antagoniste ale speciilor simpatrice. Postura cu capul întins înainte al masculilor aușeilor cu cap galben Regulus regulus include mișcări rapide și rigide scădere în greutate regională spre sud sus și în jos ale capului și înclinarea capului cu moțul complet ridicat, în timp ce masculii agresivi ai aușelului sprâncenat Regulus ignicapilla nu înclină capul, dar în schimb, își îndreaptă ciocul spre adversar, și astfel își expune moțul portocaliu și coloritul facial negru-alb.

Diferențe similare interspecifice sunt evidente și în timpul paradei nupțiale. În confruntările antagonistice între masculii aușelului cu creștet roșu Regulus calendulafiecare individ își expune moțul roșu complet ridicat, adoptând o poziție verticală, cu gâtul întins și penele cozii răsfirate.

În șase ani de observație, comunicarea dintre păsările captive a fost des întâlnită în afara sezonului de reproducere și a inclus un contact vocal intens, precum și contactul corporal în timpul somnului. Însă odată cu debutul ciclului reproductiv, diferențele dintre cele două specii în comportamentul de curtare și comportamentul antagonistic mereu au dus la o comportare agresivă violentă și mai mulți ani a prevenit o copulație reușită.

În mod interesant, izolarea precopulatorie datorată vocilor se pare că are o importanță minoră pentru aceste două specii de aușei, deoarece strigătele de cuibărit și alte strigăte erau înțelese reciproc și corect. De fapt, mecanismele principale de izolare reproductivă se pare că se bazează pe interpretările greșite ale comportamentului de curtare specific și posturilor amenințătoare ale congenerului.

În plus, coloritul facial diferit al acestor două specii, scădere în greutate regională spre sud sprâncenat având sprânceana albă și dunga de peste ochi dunga oculară neagră, iar aușelul cu cap galben având inelul ocular lat și alb, s-a dovedit a fi un semnal eficient pentru recunoașterea speciei și prin urmare a prevenit copulație. Printre alte manevre, o dunga oculară artificială fixată femelei aușelului cu cap galben a ajutat în cele din urmă la inițierea copulației, dar diferențele dintre aceste două specii în comportamentul de cuibărit au determinat probleme suplimentare.

În timpul a șapte ani de studii perseverente în voliere, un total de 14 hibrizi au eclozat din 13 ponte succesive, dar descendenții nu au fost niciodată crescuți de perechea mixtă, din cauza diferențelor comportamentale și mai mari dintre părinții heterospecifici în timpul clocirii.

retragerea lagărului de pierdere în greutate

Acești hibrizi au preferat să se hrănească cu colembole Collembolala fel ca și aușeii cu cap galben, dar ei le capturau în zbor planat și în zbor atacant, așa cum cum fac obișnuit aușeii sprâncenați. În concluzie, un consum ridicat al energiei în prinderea prăzii și în timpul hrănirii, împreună cu alte adaptări inadecvate comportamentale, vor avea probabil ca rezultat o scădere accentuată a bunăstării hibrizilor dintre aușelul cu cap galben și aușelul sprâncenat în condiții naturale.

Noul context geopolitic mondial și importanța regiunii Asia-Pacific | RISAP

Acestea sunt emise predominant de la înălțime, din coronamentul copacilor, în principal din conifere, și scapă cu ușurință urechii, mai ales în cazul strigătelor scurte.

Probabil ca urmare a acestui fapt, sfaturi pentru pierderea în greutate bună strigătului este larg și foarte variat.

Repertoriile celor două specii europene continentale au fost studiate relativ bine. Fiecare cuprinde până la 16 tipuri diferite de strigăte, care sunt utilizate în diverse contexte sociale.

slăbește pdx

Strigătele de contact și din timpul zborului sunt slabe, un "siih" sau "sriih", iar strigătul de distanțare, pentru menținerea distanței individuale, este un "zic" strident emis scădere în greutate regională spre sud aușelul cu cap galben Regulus regulus și un "zii ze" mai slab al aușelului sprâncenat Regulus ignicapilla. Printre alte tipuri de strigăte se numără strigătele de excitare, strigătele de calmare ale femelelor și strigătele de alarmă.

Ambele sexe scot strigăte de cuibărit triluite moi în locul de cuibărit și "strigăte de colectare" ascuțite atunci când strâng și transportă materialul pentru cuib.