Salată de icre de crap

Preafericirea Sa Antim Ivireanu, a lăsat cu legătoare de nesmintire veşnică, la ctitoria Sa Mânîstirea Antim, ca, de patru ori pe an egumenul aşezământului să se ducă cu plocon în deal, la preasfânta Mitropolie.

Şi ploconul era o oca de cafea şi o oca de zahăr, iar pentru cinstirea înaltelor feţe ale bisericii neamului, se ferchezuiau icre de crap pe platouri întinse şi argintate.

Pentru zece feţe bisericeşti se pregătesc la prima geană de lumină: 300 grame icre de crap, 500 ml ulei de măsline extravirgin, zeama de la trei lămâi de mărime nici mari, nici mici şi după datina mânăstirească, cu o lingură de lemn bine şmirgheluită, încep să se frece icrele cu uleiul care se toarnă cu răbdare monahală, picătură cu picătură.

Taina este aceeaşi de sute de ani, icrele se dichisesc cu lingura de lemn într-un singur sens, spre dreapta cu răsuflare molcomită.

Dacă din întâmplare icrele se întăresc, se adaugă puţină apă minerală rece şi la sfârşit, salata fiind gata sulemenită, se stropeşte cu zeama celor trei lămâi mijlocii, se potriveşte de gust spilcuite în forma poftită.

Mânăstirea Antim, are astăzi întinsă faimă în românime, dar a rămas o taină bine ascunsă, dacă  legământul Ivireanului a rămas nestricat şi în bună lucrare. Gâlcevitorii bucureşteni de azi zic că Preafericitul a dat icrele de crap pe icrele de Manciuria şi icrele lui Petrossian, adică cele negre zise caviar.

Kera Caliţa

Istorisirile Kerei Calița le mai afli și pe site-urile BucatarescuAntena SatelorVacanțierulCarneteGastroart și Presa de Turism

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *