Ruladă de cocoş

 

 

Marea postelnicească, Elina Cantacuzino, fiica domnitorului Radu Şerban, soţia marelui postelnic Constantin Cantacuzino, rămasă văduvă, s-a retras la moşia baştinei sale – Mărginenii. Aici din plictis sau poate în amintirea chilomanurilor, postelniceasca Elina, s-a apucat să scrie un catastif de reţepturi şi chiar să le încerce tractând din când în când boierii şi boieroaicele de primprejur.

Când poruncea slugilor să gătească ruloul de cocoş, începea să împartă cocoşul întreg, dolofan, împănat de grăsimea galbenă lucitoare: pieptul într-o parte, pulpele în  cealaltă, măruntaiele în oala de supă . Cu îndemânare, scoteau toate oscioarele; pieptul îl tocau la satâr şi-l mărunţeau  amestecându-l cu sare, piper, 20 grame de maghiran, 20 grame de tătăneasă, 20 grame boia dulce, 30 ml vin alb dulce, trei ouă şi le frământau cu bucurie. Pulpele de cocoş, fără oase, se bateau uşor cu ciocănelul de lemn până se alcătuia o foaie de grosimea unei coji de portocală care se ungea cu untura cocoşului topită din vreme, presărată cu nucă pisată la sticlă şi tocătura pieptului. Se rula în formă de sul, se îmbrăca în pânză albă de in lipită perfect, înodată strâns la capete şi se fierbea timp de o oră în supa cocosului din măruntaiele rămase.

Cei zece arhoni, invitaţii postelnicesei, pe loc au cerut reţeptul , să aibă mărturie peste generaţii cu strălucire şi folos şi după datina prepateticienilor, orice mezelic cu ţeremonie se însoţeşte şi de o ţuică bătrână ţinută în butoaiele de dud ale moşiei.

Kera Caliţa

Istorisirile Kerei Calița le mai afli și pe site-urile BucatarescuAntena SatelorVacanțierulCarneteGastroart și Presa de Turism

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *