Românul absolut

Mihai Eminescu
Mihai Eminescu, românul absolut

La 15 ianuarie 1850, a venit pre lume, sub lumina teilor moşiei Ipoteştilor, poetul naţional, Mihai Eminescu. I s-au atribuit, după ciudăţenia numelui, felurite origini bine documentate, de la otomană, albaneză, ruteană, poloneză, până la armeană sau chiar evreiască. Dar toate după numele Eminovici ce se trage din cuvântul otoman emin ce înseamnă arendaş al unei vămi. Oricum, puţini români îşi pot urmări strămoşii vreme de două veacuri, ţărani români cu vechime în satul Călineşti din judeţul Suceava, ultimul Gheorghe Eminovici, tatăl, devenit căminar, adică primul rang nobiliar, sub Mihai Vodă Sturza.

După peregrinările tânărului prin toate ţările române, ani de viaţă grea, ani de învăţătură din cartea neamului, urmează Junimea, aripa ocrotitoare a Maiorescului, publicarea poeziilor, studiile universitare în cetatea Vienei, apoi la Berlin.

Ajuns la Bucureşti, devine redactor la ziarul Timpul, ziarul Partidului Conservator şi va turna în paginile ziarului tot ce adunase, adevărata doctrină a conservatorilor… „Am scris cu toată patima de care e capabilă inima noastră, cu toată durerea şi cu toată mila pe care mi-o inspiră ţăranul, acest unic şi adevărat popor românesc.”

Eminescu emite o teorie a stratificării sociale, boierul şi ţăranul aflându-se într-o legătură personală, legături istorice, tradiţionale, personale. Fundamentează o nouă ştiinţă – psihologia etnică – anatemzată cu furie în comunism. Vorbeşte în foile sburătoare ale ziarului despre organizarea statului, despre armată, şcoală, biserică, despre datoria drumului viitorului. Pentru Eminescu, era mai importantă naţiunea decât teritoriul ei. În viitor, vedea, în 1876, o confederaţie de popoare în care „egalitatea naţionalităţilor şi limbilor pe orice teritoriu se vor afla ele, va fi lucrul principal, iar formaţiunile de state lucrul secundar”.

Gândirea sa politică, biblie a poporului român, a fost ţinută de neprieteni sub obroc, ba chiar un binecunoscut neica-nimeni, venetic, l-a numit pe Eminescu „scheletul românilor din dulap”, iar alţii l-au reclamat la partid, partidul lor, desigur.

Nici până azi, când Eminescu este atât de actual, când ne aflâm la răscruce de drumuri, nu avem o integrală publicată a scrierilor sale politice, ci numai selecţiuni ce au convenit celor laşi şi celor fameni de pe la diversele academii.

Kera Calița și Horia Pană