Război și Pace – meniuri de la nunțile ofițerilor interbelici și mese în tranșee

Memorialist și istoric militar, Radu R. Rosetti a fost un ofițer cu fireturi, bunghii și egileți, general român, dar și un mare intelectual, un scriitor apolonic cu jurnale scrise cu acribie, numit membru titular al Academiei Române.

Provenea dintr-o veche familie boierească, din Moldova, cu origini bizantine și italiene (mai multe ramuri ale familiei  s-au numit după proprietățile lor: Roznovanu, Solescu, Bălănescu, Răducanu, Ciortescu, Tescanu și Bibica), care a dat prinți, domnitori, scriitori, prim-miniștri, dar și pe Elena Cuza, soția primului domnitor al Principatelor Unite, Radu R. Rosetti a ajuns în înalte funcții militare datorită geniului în armia română și nu datorită rangului deținut sau a averii. Absolvent în 1906 al Școlii Superioare de Război, el s-a remarcat în Războiul de Reîntregire al Neamului Românesc ca Șef al Biroului Operații din cadrul Marelui Cartier General, ca ofițer de Stat Major și apoi comandant al Regimentului 47/72 Infanterie; este rănit în lupta de la Răzoare (6 august 1917), pentru faptele sale eroice fiind decorat prin decret regal cu cea mai înaltă distincție militară, „Ordinul Mihai Viteazul”. După război este numit atașat militar la Londra, apoi comandant de brigadă și, în 1924, este înaintat la gradul de general.

Din 1927, Radu R. Rosetti a fost ales membru corespondent, iar din 1935 membru titular al Academiei Române. Între anii 1931-1940, a condus Biblioteca Academiei Române. A fost desemnat Ministru al Educației Naționale, Cultelor și Artelor în guvernul Ion Antonescu, în perioada 27 ianuarie 1941 – 11 noiembrie 1941.

În Amintirile sale, Radu R. Rosetti evocă tot felul de aduceri-aminte pitorești, însă una dintre ele le întrece pe toate, mai ales fiindcă se petrece în timpul Războiului de Reîntregire al Neamului Românesc. Pe 10 iulie 1917, generalul Constantin Iancovescu, comandantul Corpului 3 de armată și, apoi, Ministru de Război, însoțit de consilierul francez al armatei române, generalul Henri Mathias Berthelot, i-a inspectat sectorul de front. Cei doi ofițeri superiori s-au oprit câteva clipe la postul lui de comandă,  povestește Radu R. Rosetti:„Era o căldura mare și, cum umblase mult pe jos, Berthelot era însetat. Paharul sau, mai degrabă, paharele de apă ce i le-am oferit atunci au rămas mulți ani în amintirea recunoscătoare a lui Berthelot”. Întâmplările cu ofițerii străini au continuat și în seara de 14 iulie, Rosetti a avut invitați la masă pe toți ofițerii francezi din divizie. De popotă se ocupa caporalul Vișinescu, „cel care, mai apoi, avea să țină un restaurant la Băneasa sau la Herăstrau; era foarte vrednic și i-a hrănit întotdeauna bine”. În acea seara bucătarul „de tranșee” al lui Rosetti le-a servit următorul meniu, adecvat resurselor modeste disponibile pe teatrul de operațiuni:

Hors d*oeuvres  (ceva gustărele încropite din te miri ce, deh!); Poulets et oies rotis (copănele de pui și gâscă la rotisor);Salade (una destul de simplă, de lăptuci); Petits pois sautés (mazăre fiartă la foc mic și înăbușită în unt); Omlette aux fruits (deliciul de final cel mai la îndemână); Café (posibil, o „marghilomană” stropită generos cu coniac). „De obicei, mesele noastre erau foarte vesele, chiar în tranșee. Aveam mulți tineri care totdeauna aveau ceva vesel de povestit. Se discuta despre toate cu o absolută libertate și se petreceau ceasuri placute” și totul pe fondul sonor asigurat de muzica regimentului, sub conducerea vrednicului subșef Nicolaevici. „Ne cânta în toate serile, chiar când am fost în linia întâi.”

După război, ofițerii armatei române nu se puteau căsători decât cu fete înstărite. Un ordin al ministrului de Război din 1927 stabilea că ofiţerii (de la sublocotenent la maior) se puteau căsători numai cu fete care aveau o dotă de peste un milion de lei. Legea pentru căsătoria militarilor, din 9 aprilie 1931, prevedea că militarii se puteau căsători numai cu consimţământul scris dat de autoritatea militară superioară şi numai după ce au împlinit 25 de ani. Pentru obţinerea acestuia, ofiţerii urmau să justifice vârsta pe care o aveau, dota miresei şi averea personală (de cel puţin 40.000 lei anual în cazul ofiţerilor superiori şi generalilor, de 6.000 lei anual al militarilor cu grade inferioare).

Se adăugau garanţiile de moralitate şi onorabilitate pe care mireasa trebuia să le probeze. Certificatul de onorabilitate era dat de cinci capi de familie din localitatea de domiciliu a miresei, iar prestigiul acesteia trebuia confirmat de primar şi de şeful poliţiei locale. De asemenea, părinţii miresei erau datori să prezinte un certificat de onorabilitate.

Meniul nunții unui căpitan bucureștean de roșiori cu fata unui preot din Domnești prevedea următoarele tratații pentru distinșii meseni ce veniseră să-i sărbătorească cu proeris:

-salată de icre de crap pe pălării de ciupercuțe fripte pe grătar

-„trandafiri” de salam ardelenesc cu roșioare bulgărești și măsline de Volos

-rulouri de șuncă de Praga cu crudități

-piept de rață afumat cu „spumă” de legume cu unt

-ruladă de piept de curcan cu ardei copți și pastă de brânză macedoneană

-salată de batog

-platou de cașcavaluri cu struguri

-tortul miresei cu două feluri de ciocolată, albă și neagră

De băut, s-au adus la masă șampanie Rhein, vin alb de Segarcea, vin roșu de Drăgașani, lichior de portocale, rom Jamaica, mastică și țuică de Muscel.

La altă nuntă, a unui locotenent de artilerie cu fiica proprietarului a două băcănii de la Chirigii, bucatele sunau la fel de apetisant:

-pastramă de văcuță cu sos de hrean și miere pe pat de salată

-feliuțe de ghiudem și babic din Dobrogea asortate cu „chifteluțe” din brânză de burduf

-file de păstrăv cu ierburi aromate și bobițe de ienupăr

-sărmăluțe din piept de gâscă în foi de viță cu smântână dreasă cu usturoi verde

-papiote de pui cu felii de gutui coapte

-cordon bleu din carne de vițel de lapte, șuncă italienească și cașcaval

-tort din mousse de ciocolată cu cuvertură de marțipan

La cupa de șampanie de la final, s-au servit fursecuri, pricomigdale și „limbi de pisică”.

…Probabil că la finalul nunților, după asemenea meniuri gustoase și cu oareșice rafinament, și bucătarii vor fi fost avansați în grad!

Calița ot Jariștea

Istorisirile Kerei Calița le mai afli și pe site-urile BucatarescuAntena SatelorVacanțierulCarneteGastroart și Presa de Turism