Pot sa ma strecor intr-o luna

Reeditare electronică cu acceptul direct al Bibliotecii Cronopedia realizată de Ioan Muntean Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.

Să încerci a descifra poezia, după înţelesul meu, înseamnă întâi de toate, să intri în pielea personajului, apoi să îţi imaginezi că nu mai eşti tu ci autorul şi aşa prin suprapunerea gândurilor s-apuci calea incertitudinii decalate poetic, având forme aspectuale unificate printr-o deblocare, dedublare multiplicată şi-n acelaşi timp distinctă a minţii luată în extensie, cu alte cuvinte să intri în pielea autorului încercând să-l înţelegi fără a-l judeca.

Linia de separaţie, subţire, ce subexistă în literatură ne strânge pe toţi laolaltă şi ne îndeamnă continuu să creăm. Fiecare pot sa ma strecor intr-o luna câteva din noile creaţii fără a avea pretenţia că ar fi epuizat subietul. Desigur, sunt antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~ ~ 4 ~ încredinţat că nu am reuşit să analizez în profunzime poemele dar voi spune ce m-a impresionat la fiecare autor. Luminiţa Cristina Petcu… Ca întotdeauna, serioasă, împinge simţirea la limita netrăitelor nelinişti analizând expectativ extremele suportabilului.

Gestionat, împarte emoţia manifestind între limitele frontierelor admise tendinţe stimulatoare, căzând pradă unui lirism bogat în impresii, expresii, fiindu-ţi de cele mai multe ori necesar DEX-ul. Asistăm la delicateţea unor senzaţii chinestezice transferate într-o multitudine de temperări neşterse vreodată de amintiri. Aglomerând unificarea înnegritelor spaime, poeta se simte cumva obligată, compulsiv, de-a întreba auditoriul asupra marilor sale nelinişti.

Irina Lucia Mihalca… poezie lirică, căutând imaginativ universul şi trăirile îndrăgostiţilor. O poezie plăcută. Delia Stănoiu… Versificaţie clasică, neînchistată de ritm şi picior metric.

Găseşte modalităţi de exprimare încadrându-se în limite autoimpuse. Poezii deosebit de expresive. Burde Victor… Poezie-joaca cuvintelor legănată melodic, menită a face versul să cânte.

În toată poezia sa întâlnim tentaţia de a intona în ritmuri, de multe ori neştiute chiar dacă se uzitează repetiţia. Tema, bineînţeles, eternul feminin. Mariana Bendoiu… Incertitudini învinse de iubire iar de aici tot amalgamul poveştilor de altă dată. Zinca Iulian Marius… În poezie găsim o combinaţie interesantă, urme de haiku amestecate cu epitete de înaltă ţinută.

Boris Marian Mehr… Un poet neliniştit, veşnic în căutarea perfecţiunii mentale. Atent, la tot ce hla pierdere în greutate în jur, scoate profunzimi de cuget nelipsind imprevizibele metafore. Conştient de valoarea sa nu ezită să trateze lumea cu un zâmbet amar şi malefic sau mai bine zis cu-un umor Amprente temporale ~ 5 ~ aproape cinic. Anne Marie Bejliu… Uimitor cum toate vicisitudinile n-au învins această obsesie pot sa ma strecor intr-o luna cuvântul împlântat rezultând epitete mirifice.

Belean Maria Ileana… poezie lirică ce glorifică sentimentele de iubire ale poetesei. Ion Ionescu Bucovu… Poezie dulce, ritmică amintind de clasici. Regretele constatatoare fac deliciul cititorului.

Ciurezu Mariana… Cântă iubirile şi inerent despărţirile, din toate unghiurile posibile, îmi place că foloseşte marea ca fundal, eu fiind constănţean. Mircea Gordan Poezie optimistă, uneori şugubeaţă, îţi creează o stare de confort citadin, indiferent de subiect.

Mariana Dobrin… Peisajul în poezia sa ocupă un loc important.

Dieta japoneză. Minus 10 kg într-o săptămână

Bineînţeles, foloseşte toate figurile stilistice. Marilena Velicu… Jurăminte, asigurări… suculente viziuni. Constantin Camelia… O poezie, optimistă, cuminte, sinceră care trăieşte clipa cu speranţă. Oană Ştefan Valentin… Întrebări, de multe ori, adiacente străbat universul său poetic Rodica Cernea… Poetesă prolifică, realistă, care nu ezită să-şi expună crezul, Luiza Grama Adriana… Poetesă deloc timidă în a-şi divulga remuşcările dar şi încrederea în sentimentele sale.

Viorel Croitoru… Poezie îngrijită, subiecte clasice. Lucia Secoşanu… Discursuri poetice bine dirijate. Stări nelămurite şi întrebări majore explicitate. Valerica Pauleţ… Iubiri, lacrimi, ezitări transpuse în versuri. Ciobotariu Maria… Poezie generoasă.

Viorel Gongu… Poezie pe care o lecturezi cu plăcere, vers rimat şi ritmat Mihai George Corui… Bucuria descoperirii cuvântului. George de Podoleni… Un poet cu personalitate. Lenuş Lungu… O bogăţie pastelată de epitete. Sprancenatu Dan… Tema clasica. Poetul cântă admirativ femeia. Adrian Cîrstea… Căutări febrile, scotociri aşteptate. Cu-n ochi pe pot sa ma strecor intr-o luna fereastră aştept şi-acum să treacă O umbră de prieten prin prăfuitul drum.

În piept, ca zile-n ploaie, inima stă să tacă Iar ochii sângerii pe foi căzut-au scrum.

• Pierde in greutate ckd
• Igår kl.

Şi mâinile cu gheaţa au vrut pace să facă Încât pe rafturi rupte caiete mor în fum. Simţind cum creşte setea, mă-ndrept, cu ochi de-agate, Spre sticlele de vin, de timpuri prăfuite, Ce zac în agonie în lăzi demult uitate Din beciul potolit de-ecouri ruginite. Pe clanţă se aude o umbră Îmi pare că-i doar moarte. Amprente temporale ~ 9 ~ D Do oa ar r p pl lo oa ai ie e Pe străzi zgomotoase reci picuri se-aud Cum gâdilă praful gălbui, Din nori se zăreşte cum cade, băltind, O ploaie pe-nchise căţui.

În geam curcubee brăzdează timid Noi pânze de gâze de mai Iar iarba se culcă, aproape murind, Tăcând, prefăcută-n cobai. Lumini iar se sting şi norii aduc O pătură bine cusută Şi stropi uriaşi de ploaie ucid Iar câmpuri întregi de cucută.

Gutuii îşi pierd, cu frunze, şi flori, Doar pietrele râd şi se scaldă, Pe şanţ câţiva maci se pot sa ma strecor intr-o luna, ameţiţi, Că ploaia e rece nu caldă. Şi toarnă şi tună imenşii nori gri, De lacuri se umple pământul. Un tremur de frig cuprinde de tot Tăcutu-mi trup mort destrămându-l.

1. Operații care vă ajută să slăbești
2. Charlotte Bronte - Jane Eyre - (Jane Eyre) - Capitolul - WebLitera - biblioteca di traduzioni
3. Doua Devin Romantice Atunci Cand Privesc Stelele De Pe Cer Fete | VK
4. Atunci, la ruga nenteleptei mume, Zana privi adanc si trist ca s-o priceapa: — Stii tu ce dar ii cei si stii tu cum e?
5. Rareori un cer atât de limpede şi un soare atât de luminos răsfaţă, chiar şi în scurte răstimpuri, ţara noastră împrejmuită de valuri.
6. Când îmi amintesc de nopțile înstelate de august, de la țară, cu stelele atât de.
7. Pierdere în greutate masculin de 25 de ani

În zadar… antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~ ~ 10 ~ Fluturi mă muşcă de braţe, femeia mică pierde în greutate, de dor; Iarba sub mine smuceşte, păsări din stele cobor, Pot sa ma strecor intr-o luna mă bate pe umăr dorind să îmi spună ceva Luna mă prinde în braţe. Zadarnic, căci tot nu e ea. Bulgări de rouă pe frunze sclipesc producându-mi fiori, Gândul aievea mă poartă, în vene am prafuri de nori, Crini parfumaţi mă îmbie, visând doar păduri de cleştar, Totul e magic şi-i bine, dar totuşi e totu-n zadar.

Ochi mulţi albaştrii şi verzi îmi caută chipul meu brun, Versuri de-amor mă tot cheamă; spiritual meu e nebun, Timpul de toţi se tot leagă. Totuşi eu, azi, l-am oprit, Inima mea tot aşteaptă. Zadarnic, căci tot n-a venit. Amprente temporale ~ 11 ~ I Ia ar rn na a Împânzit în scaunul tapisat în borangic mă cufund în mine însumi privind căderile de nasturi albi. În sobă, focul cântă colindele 8 luni pierd in greutate în timp ce cozonacii bunicii freamătă în tăvile unse cu dragoste.

Pe uliţi, oameni de pot sa ma strecor intr-o luna construiesc copii plini de veselie încărcându-le obrajii de roşu trandafiriu.

Clopoţei troznesc în capătul străzii agăţaţi de sania cu care iarna colindă oraşul. În scurt timp totul va fi pot sa ma strecor intr-o luna şi ne vom juca iarăşi de-a copilăria. Amprente temporale ~ 15 ~ s să ăr ru ut t î în nt tr re e d do ou uă ă f fo or rm me e respiraţia gândurilor ucide visurile. Cel care plânge, Cel care pierde tot sângele, Vântul de toamnă peste O groapă uriașă, Blesteme și țipete-n beznă, Oseminte se nalță, Se caută, se găsesc, Nu au liniște, Lacrimi de piatră.

Eu am văzut cum ochii lor piereau în ceață, Eu am auzit ultimul lor strigăt, Eu am văzut cum se nălța fumul, Am auzit cum se închideau ușile, Fumul era ultimul lor cuvânt, Ultimul sărut, o literă, Un semn pe un cer de lut. Puteți slăbi cu scleroză multiplă cere lumii iubire? Poți cere orice, Iubirea se-mparte În iubiri mai mici, tot mai mici, Până ce te trezești în palmă Cu un dram de ură, O scuturi, nu scapi de ea, Iartă-mă, Doamne.

Amprente temporale ~ 19 ~ V Vo or rb be eș șt te e c cu u m mi in ne e Este ultima strigare. Să te fereşti de muşcătura şarpelui atins la coadă. Se va alia şi cu cel din urmă vultur doar să te atace.

Cadouri și sfaturi

Cu cel din urmă coiot să te atace. Cu oricine. De ce? Ai refuzat un dialog, o mână întinsă? Mai ştii? Doamne, câte păcate nu avem de ispăşit? Ne trebuie o eternitate să facem penitenţă. În trei părți se fugăresc Înțelesurile, un demon, Doi demoni, trei demoni, Urmele nu se văd, Demonii au intrat în suine, Înainte de Înclin să cred Există prietenii bizare, Unii se mușcă de nas, de urechi, Nu este loc de metafore, Cineva s-a spânzurat în închisoare, Cineva s-a dezbrăcat de piele, Cineva se preface în pot sa ma strecor intr-o luna de trandafir, Tavanul latră, dă-i osul, vecine, Eu nu mai sunt nicăieri.

Uitați de nopți aldebrandine, antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~ ~ 20 ~ am cunoscut și fericirea portretul Dominei vecine se vinde-n târg, păstrează-ți firea. Bacantele dansează valsuri, Trei grații, granița cu Franța. Portretul fetei din Fayium, Ochi mari și mecanism de pierdere în greutate dinitrofenol, doi tăciuni, Astfel pe tine te vedeam Cântând epitalami.

Amprente temporale ~ 21 ~ A Am m v vi is sa at t Am visat că am ucis pe cineva, Eram liniștit, am făcut o baie fierbinte și visul s-a liniștit, dar cel ucis bătea în geamuri, pe acoperiș, eu eram printre cei uciși.

U Un n c câ âi in ne e La un popă a fost un câine şi pe câine l-a iubit, Iulius Caesar, vino mâine, azi oraşul e ticsit, da, am ucis, ne strigă Shakespeare, dar nu sunt ucigaş defel, cum poţi participa în Mexic la un concurs cu Georges Blondel? El a ucis, ne spune-n faţă poetul, din iubire doar poţi să ucizi, în rest doar zaruri aruncă moartea-calendar. Nu vrem disperare, durere şi chin Dorim soare şi-un strop de senin Să simţi, să speri, să fii, să exişti S-alungi suferinţa ochilor trişti Ai fost, eşti, şi vei trăi mereu În inimă-n suflet, în dorul greu.

Eşti febra din ritmul fierbinte Şi zbaterea aducerii aminte. Trăieşte clipa-ţi de magic destin Absoarbe sărutul de dulce suspin Cuprinde în braţe şoapta de foc Iubirea ce mută munţii din loc. Tu suflet călător Te plimbi nemuritor! Un spirit de cleştar Tu eşti un dulce dar Speranţă şi destin Din univers divin. Frunză-n vânt de eşti, Tu magul din poveşti Un spiriduş de foc Ne-ntâmpini cu noroc Pitit ghiduş între nori Surâs din roua de flori, Liber alergi prin văzduh Tu eşti al basmelor duh.

Frunze se scutur-uşor Zbateri de-aripă in zbor Foşnet şi şoapte de dor Suflet de-amor călător.

Mă iartă apa când o beau, Mă iartă timpul când îl stau Și… dintre tot ce nu s-ar vrea, Îmi iartă tot, făptura ta; De mine, floarea din cuvânt, Se scutură. Mă iartă, vânt, Căci pun și eu amar pe flori, Un verb să plângă în culori. Și îmi întind pe fân cosit De temeri, trupul dezvelit Să mă săgete mila Sa Cu asprele iertări și ea, mireasmă! Nu vedeți c-apoi Mă-ntoarce clipa, semn pe foi Și mi le rupe cu păcat — Unde-i iertarea, cât am dat?! Un pumn cu gheață și omăt, O virgulă în ce nu văd Sau… din măsuri de-argint pătat, Un singur sfanț de briliant!

Amprente temporale ~ 25 ~ L Lu um me ea a t ta a Inspiraţie din stele Şi din doruri grele Ai strigat sfârşit Noi nu te-am auzit O zi, un vis, un ceas În noapte ai rămas Şi-a morţii suflare Suspinul ce doare.

Straiul gri al sorţii Trist în faţa morţii Te lasă gol şi trist Un suflet de artist. O geană de înger Lumină şi fulger Te mângâie uşor În dulcele-ţi zbor.

În liniştea senină Cânt de lună plină Duios în vers şoptit De viată despărţit. De pleci, sau vii În doruri pustii antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~ ~ 26 ~ Un gând, nu uita Aici e lumea ta! S Să ăr ru ut t Sărută ochii plini de dor Şi gura-i de dulce amor Săruta un dulce surâs Şoapta din magicul râs Perdeaua de gene fierbinţi Ce uită de ochii cuminţi Strecoară priviri de granat În dulce suspin susurat Sărută obrajii fierbinţi, Umerii albi ce-i alinţi Sărută-i şoapta din vis Purtată în alb paradis.

Alintă-i mătasea pielii Pictată de soarele verii Atinge esenţa împlinirii Alungă durerea amăgirii. Pătrunde templul iubirii Alungă durerea amăgirii Absoarbe geamăt de dor În ţipăt de pasăre-n zbor. Sărută gura şi zâmbetul mut Aleanul din timpul pierdut Sărută negura ochilor vii Şi umbra amintirii pustii.

Numai cu tine nopţile sunt mai frumoase Dimineţile atât de liniştite, călduroase Nerăbdător aştept o nouă primăvară Vrăjită inima suspinădorul mă-nfioară Numai cu tine-n fiecare vis călătoresc Spre insula speranţei, acolo te iubesc Sub cer albastru, părăsit de nori Ne facem jurăminte prin ploile de flori.

Departe eşti de mine ca spaţiul imens dintre iarna ce nu se mai sfârşeşte şi blânda primăvară pe care o aştept ca pe o binecuvântare. Amprente temporale ~ 31 ~ L La a t ti in ne e m mă ă g gâ ân nd de es sc c La tine mă gândesc în miez de noapte când se trezeşte luna buimacă iar stelele o privesc distant ca pe-o liceană îndrăgostită Parcurg cu mintea serile de primăvară când ne iubeam sub merii înfloriţi gura mi-e însetată de iubire aştept sărutul dulce să-l primesc E doar un vis ce poate deveni aevea, la tine mă gândesc.

Poţi fi şi mamă, şi soţie şi iubită În orice ipostază eşti fermecătoare, Surâsul tău e cald ca razele de soare; Când dăruieşti iubire te simţi împlinită. Ne dai viață şi ne ocroteşti, Purtăm icoana ta mereu în gând; Femeie eşti un înger pe pământ! Ne înalţi pâna la culmile cereşti. E ziua ta, o dulce sărbătoare!

În fața ta cu stimă ne-aplecăm Să ne trăieşti, iubire îţi purtăm! Şi-ţi oferim cu dragoste o floare Amprente temporale ~ 33 ~ Delia STĂNILOIU antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~ ~ 34 ~ C Ca a n ni iş şt te e d de el li ic ca at te e f fl lo or ri i Ca nişte delicate flori de primăvară Venite din îndepărtate norduri Mă poartă spre uitate fiorduri În gînd purtate-n doi, odinioară.

Acolo, unde sunt zăpezile regine Şi au domnia lungă pe tot anul Când se sărută marea cu limanul Pot sa ma strecor intr-o luna ţinuturile reci, virgine, Unde doar ape-adânci mai scaldă marea În depărtate albe ţări lapone Scandând poeme-n metrici monotone Acolo mi se pierde idealul.

• Pierdere în greutate rockford
• Învățând împreună - compoziții.

Pe ţărmuri reci iubirea mi-e fugară Pe flori de origami lasă semne Parcă timid, ar vrea să mă îndemne Să ne-ntâlnim într-un târziu de gară. Amprente temporale ~ 35 ~ E Eg gr re et te el le e c cu u t tr ru up pu ur ri i d de e z ză ăp pa ad dă ă d do om mn nu ul lu ui i G Ge el lu u C Cr ri iş şa an n Egretele cu trupuri de zăpadă Sculptate-abil de picurii de ploaie Încarcerate-n două acolade Şi proaspăt poposite în odaie.

Pe stampe prăfuite, desuete, S-au aşezat pe-o vreme indecisă în grupuri; fantomatice octete Şi aranjate-n curbe pe-o abscisă. Dansează pe o muzică celesta Le însoţesc doar, negre balerine Şi doar un zâmbet trist le mai contestă Când mă gândesc neobosit la tine.

Amprente temporale ~ volumul 2 ~

În liniştea de plumb bacoviană Mă simt şi eu asimilată-n stampă Şi-n lacrima ce se răsfaţă-n geană Cu dor de tine-s fluture pe lampă. Sau, poate sunt… ceva Ceva ce se-nrudeşte cu nimicul Intro-extrovertită pe-undeva Şi care nu se-mpacă cu tipicul Şi mă percep malefică, feroce Dar sunt doar ghinionul persistent Sau numai răguşeala mea din voce Sunt gândul ne-ndrăznit, impertinent… Lăuntric, permanent sunt balerina Din Lacul Lebedelor doar Odette Exterior, m-ascund în gospodina Care găteşte excelent spaghete.

Sunt nota aberabtă la factura Vieţii ce se scurge într-o vrie Sunt ironia permenentă-n gura Ce-şi pierde dinţii într-o veselie. Fiinţa mea, nu-i cea care se vede Nici cea pe care o simt eu Sunt cea care se-ncrede-n ce nu crede Un uragan strivit de alizeu.

Amprente temporale ~ 37 ~ B Be eţ ţi ia a n no op pţ ţi ii i Beţia nopţii, e de ne-nţeles Altfel, de ce s-ar mai numi beţie Sufletul tău, paşilor mei eres Fior sau exaltare, nebunie. Lupii aleargă nopţile-n pădure Şi urlă alb, lugubru-n pieptul meu Tăcerea ta, pe sufletu-mi secure Înger căzut în patimă mereu.

Nu mă lăsa, păstrează-mă de-a pururi În vis, în suflet, lacrimă pe pernă Sărută-mă cu fulgii din ninsoare Ce cade alb şi pur de-acum eternă.

Ce dor nebun mi-alungă și visul de sub pleoape, Să-mi pună-n loc șiraguri de perle opaline, Aș vrea să vii iubire, dar tu nu ești aproape Și-mbratisez doar norii, fereastra către tine. Mi-e dor de clipa-aceea sculptată în tăcere, În care-am strâns oceane imense de iubire, De palma-ți ce respiră suavă mângâiere, De gura ce-nfloreste, surâs de fericire.

Amprente temporale ~ 41 ~ R Re eg gă ăs si ir re e Din netimp am venit să te caut pe tine, Printre sori și luceferi rătăcind îndelung, Biet hoinar pribegind ca și dorul din mine, Cu speranța făclie, la tine s-ajung. Te-am pierdut printre clipe, netrăind uneori, Ascunzând amintirea în absențe de gând, Îmbătându-mi vârsta mijlocie nu poate slăbi cu false licori, Rătăcindu-mă-n ceață, desculță plângând.

Te-am zărit printre astre, cometă albastră.

Căutai ca și mine paradisul pierdut, Amintindu-mi că e doar în inima noastră, Regăsit în Lumina unui nou început.