Originea cuvântului restaurant – Partea I

Revoluția sângerosului an 1789, a schimbat pentru totdeauna rânduielile omenirii pe pământ dar a modificat spre durerea mea gastronomia în Franța și de atunci încolo s-au înlocuit toate regulile unui banchet, unei soirele gastronomice- culturale- artistice.

Bucătarii marilor castele franțuzești și case nobiliare rămân fără stăpâni, care din ei ghilotinați, care fugiți în străinătate și astfel rafinații bucătari sunt obligați să intre în serviciul noii burghezii sau să-și deschidă restaurante. Cuvântul „restaurant” arăta și vindea până în secolul al XVIII-lea doar o supă întăritoare, numită chiar restaurant.

Clientul care voia să mănâne altceva decât supa (care era ca o doftorie vindecătoare și gustoasă) nu avea de ales decât între taverne întunecoase, hanuri învechite, unde se bea mai mult decât se mânca. Mușterii care doreau mâncare gătită, se duceau la un magazin cu mâncarea de gata, fie pentru cumpărat pe loc, fie pentru comandat și se numeau „traiteur”. Mai existau „tables dhotes” ceea ce însemna mese de gazdă primind la aceeași masă o duzină de înfometați oferând o proastă bucătărie fiind frecventate de funcționari fără prea multe parale, de studenți și de artiști.

Primul care a folosit denumirea de restaurant a fost un domn Boulanger, care după un mare război juridic împotriva traiteurilor (dornici să-și păstreze prijilegiile asupra bucatelor gătite), a primit în 1765 autorizația de a-și continua îndeletnicirea în această minunată și grea ocupație.

Diderot, mare filozof al iluminisului francez, a fost unul din clienții săi cei mai celebrii.

După anul 1765, această afacere numită restaurnat începe să aibă un mare succes și încep să fie vizitate de lume din ce în ce mai bună.

Calița ot Jariștea

Istorisirile Kerei Calița le mai afli și pe site-urile BucatarescuAntena SatelorVacanțierulCarneteGastroart și Presa de Turism