O istorioară a negustorului Constantin Lada, scrisă de Teodor Vîrnav și culeasă din Constanța Vintilă Ghițulescu.

Uite cum „iese” un miscelaneu, cum scrie chiar dumneaei, Constanța Vintilă Ghițulescu: „ Dacă la masa lui Teodor Vîrnav în Floreștii moldovenești se pot mânca scrob și «curechi murați cu rață», la casa unui mare negustor din București astfel de preparate nu prea au căutare. Călătorind odată cu marfa, ici colo, îndopându-se cu pastramă și cârnați afumați prin hanurile și caravanseraiurile sărăcăcioase ale imperiilor, negustorul ajuns acasă risipește o avere pe masa fastuoasă care să impresioneze prin cantitate și exotism: «iubea să aibă masă curată de 7 sau 8 feluri de bucate, vin bun și desert și avea mare plecare asupra gastronomiei», scrie Teodor Vîrnav despre negustorul Constantin Lada. Mare gurmand, negustorul Constantin Lada gustă și se delectează cu fripturi felurite parfumate cu chitre, sărpunel și maghiran, condimentate cu piper, cuișoare, scorțișoară sau nucșoară, ciorbe drese cu muștar și hrean, aluaturi umplute cu miere, nuci, brânză, și decorate cu dulcețuri. Mă îndoiesc că negustorul Constantin Lada își punea întrebarea, pe la 1810, dacă mănâncă « autentic românește sau bucatele de la masa lui sunt turcești ».

Nici nu cred că avea vreo importanță. Dar sunt sigură că negustorul Constantin Lada, fiind gastronom, după cum ne asigură Teodor Vîrnav, știa să aprecieze gustul delicat al cașului de Gorj sau al cașcavalului de Penteleu, să savureze vinul roșu de Drăgășani, să se bucure de frăgezimea unei fripturi de râmător crescut numai cu jir și ghindă, să guste un morun de Dunăre prăjit în unt și umplut cu stafide, să se trezească din mahnureală cu un borș dres cu leuștean, și iară să se ghiftuiască cu «prepelițe gătite cu pilaf», printre talere de sparanghel fiert în unt și smântână. ”

Mai scrie Constanța Vintilă Ghițulescu în revista Dilema despre rețete de sarmale „di carni di vacă”, „di chept de curcă”, „di mel”, sau rețete pentru „curechi murați cu rață”, „curechi cu slănină” sau „curechi cu carni de vacă”. S-a mâncat bine întotdeauna, fie negustor, fie tâlhar, fie boier, fie târgoveț, fie domn, arhimandrit sau calic, bucătăria românească a avut tipicul și cântecul ei fără seamăn.

Calița ot Jariștea