Nunțile prinților și prințeselor Brâncoveni

Cum frumos povestesc la nunți musafirilor Locantei, mergând și mai departe în timp, ne putem aminti și de nunțile desăvârșite ale fiilor și fiicelor celui mai avut om din Valahia, Prințul de Aur din neamul Brâncovenilor. Înainte, de cumplitul sfârșit petrecut chiar în ziua în care voievodul împlinea 60 de ani, acesta s-a îngrijit să-și rostuiască așa cum știa el mai bine numeroasele odrasle domnești, avute cu doamna Marica, fata postelnicului Neagoe şi nepoata lui Antonie Vodă din Popeşti, care și el fusese domnitor al Ţării Româneşti.

Cea mai mare dintre fiicele Brâncoveanului, Stanca, a fost căsătorită la la 1 noiembrie 1692 la vârsta de 16 ani cu beizadea Radu, fiul lui Iliaş Alexandru Vodă, ultimul Muşatin, un tânăr frumos şi cuminte, dar cu avere puțină. Cronicile spun că domnitorul muntean i-a dat Stancăi o foaie de zestre cuprinzătoare, scrisă chiar de mâna părintelui ei, cu risipă de bijuterii, cununi, cercei, brăţări şi inele cu diamante, smaralde şi rubine, şiraguri de mărgăritare, lanţuri de aur

şi o salbă cu 400 de galbeni, împreună cu paisprezece rochii împodobite cu sponci de aur şi nestemate, „plapome şi cearceafuri cu flori în fir de aur şi argint”, covoare de mătase, oglinzi şi vase de argint. Ca zestre a mai primit şi patru moşii cu 30 de suflete de ţigani, case de piatră în Bucureşti, trăsuri şi cai, animale, stupi şi vii. La un an după prima nuntă domnească, la 5 noiembrie 1693, e măritată şi a doua fata, Maria, de 15 ani, cu Constantin Vodă Ducă, domnitorul Moldovei, pentru înscăunarea căruia însuși Constantin Brâncoveanu pusese proptea pe lângă Înalta Poartă.

Apoi, în februarie 1698, a treia fiică, Ilinca Brâncoveanu, ia de soț juruit pe Scarlat, fiul marelui dragoman al Porţii, Alexandru Mavrocordat Exaporitul. La nuntă a fost invitat şi un mare meşter sticlar din Boemia, Georg Franz Kreybich, care vânduse lui Vodă Brâncoveanu un stoc de pahare de cristal în valoare de 200 de taleri de argint. Maestrul sticlar a povesit că la nuntă a fost veselie mare, iar după terminarea ospăţului în aceeaşi sală s-a dat un spectacol. A fost reprezentată asedierea unei cetăţi nemţeşti de către turci,

apoi s-au jucat tot felul de dansuri „turceşti, arăbeşti, chinezeşti, tătărăşti, franţuzeşti, spaniole şi leşeşti” care au durat până la ziua.

În mai 1701 are loc nunta Saftei, cea de a patra fiica a domnitorului, cu vel-cămăraş Iordache Creţulescu, slujba fiind oficiată de Athanasie, Patriarhul Antiohiei. Safta a primit şi ea o zestre mare şi ca dar de nuntă domnitorul a oferit tinerilor căsătoriţi mai multe loturi de pământ în Bucureşti. Imediat după căsătorie, pe ulița care din 1870 se va chema Ştirbey Vodă şi care unea Podul Mogoşoaiei cu Palatul Cotroceni, cu bani din dotă a fost ridicat Palatul Kretzulescu, iar în 1706 Safta va construi, tot pe un loc primit ca dar de nuntă, în apropierea Dealului Mitropoliei, Biserica Gorgănel, numită mai târziu Biserica Sfântul Ilie cea Nouă.

În ianuarie 1706 are loc o altă mare nuntă domnească, căsătoria lui Constantin, fiul cel mare al domnitorului, care avea 23 de ani, cu Ana, fiica stolnicului Balş din Moldova. Naş a fost stolnicul Constantin Cantacuzino.

Apoi, frumoasa Domniţă Bălaşa e măritată în anul 1708, la vârstă de 15 ani, cu grecul Manolache Lambrino, fiul lui Chiriţă Andronache Rangabe, bibliotecar la Biserica cea mare a Ţarigradului. Fata primeşte zestre bogată, în timp ce Manolache era mai sărac, dar un tânăr „iscusit” după cum scriu cronicile timpului. Şi Bălaşa a fost cununată de stolnicul Constantin Cantacuzino, care un an mai târziu va fi şi naşul lui Ştefan, al doilea fecior al lui Brâncoveanu, căsătorit cu o altă Domniţă Bălaşa, fiica lui Ilie din bogată familie a Cantacuzinilor. Celelalte două fete au fost măritate cu boieri, Ancuţa luând pe Nicolae din familia domnitorului Antonie Ruset din Moldova, iar Smaragda pe un anume boier Constantin Băleanu, aducându-I acestuia ca zestre un număr de nouă moșii.

În fine, beizadeaua Radu a fost logodit cu fiica lui Antioh Cantemir, domnitor al Moldovei, dar martiriul tătânelui său l-a împiedicat să se mai însoare cu fastul de care se bucuraseră frații săi mai mari.

…Nunțile de basm sunt pritocite pe Podul Caliței cu bucate și licori alese la loc de cinste și demne de marea bucătărie a Balkaniei, pe care jupâneasa a nemurit-o într-un ceaslov frumos pictat.

Calița ot Jariștea