MUȘCHI DE BOU LA MODĂ

Cândva, fiind departe de casă, Kogălniceanu scria lacom despre risipa de bunătăți de acasă: „ acea mulțime de gugoșele, trahanale, cârnăciori, gălușicele, saleamuri, zalatine, pastete, budinci, crapfen, posmagi, beltele și cazanul de pătlăgele roșii ce fierb în clocote somptoase ca un țesut oriental”.

După tradiționala bucătărie cu savori orientale a Moldaviei, Kogălniceanu întâlnește la Berlin și feluri de mâncări „evropenești” cum ar fi mușchiul de bou la modă în sos brun.

Pentru doisprezece filozofi nemți se târguiește de la piață 3 kg mușchi de bou, 300 de grame de unt galben, 250 ml cognac, piper boabe roșu și verde la balanță să atârne 100 de grame, o nucușoară, două-trei cuișoare, 10 grame sare grunjoasă.

Mușchii să fie întregi, să se scoată pielița de deasupra binișor, și să se taie felii groase, ca apoi, într-o tingire mare cu coadă să se arunce untul, piperul roșu și verde și feliile de bou, tot sucindu-le și stropindu-le cu două- trei linguri de zamă de rasol. După ce     s-au fript bine și pe-o parte și pe alta se stropește cu cognac din cel zglobiu franțuzesc și când e gata perpelit turnăm pe deasupra sosul brun tot învârtind fără repaus tigaia cu ajutorul cozii ce-o ține strâns mâna dibace a bucătarului. Deasupra se rade nucușoara, se presară două-trei cuișoare și a nu se uita de sare.

Același Kogâlniceanu în „Fiziologia privincialului în Iași” descria o masă la ospătăria hotelului „Sankt Petersburg” prin 1844, unde „bucatele sunt tot beftecuri, anghemahturi, budinci și blamanjuri (cremă pregătită din lapte și migdale), bucate favorite în ținuturi, și care de unii se mănâncă cu sardele, ca să nu fie prea dulci și să li se strice dinții”.

Calița ot Jariștea

Istorisirile Kerei Calița le mai afli și pe site-urile BucatarescuAntena SatelorVacanțierulCarneteGastroart și Presa de Turism