Ministrul Sănătății

ioan cantacuzino
Savantul Ioan Cantacuzino, gândind la viitorul institutului său

Era un personaj celebru, un cap mare acoperit de un păr alb, stufos, debordant, cu ochi calzi de copil sau de artist. Studiase medicina la Paris, întors în țară, ocupația i-a fost numai laboratorul. Este vorba despre medicul, savantul Ioan Cantacuzino. Ajunsese la faima mondială, în ochii publicului, numele său însemna Institutul de seruri și vaccinuri, destule molime sfârșiseră sub înțepătura vaccinurilor ieșite pe poarta institutului de pe cheiul Dâmboviței.

Când regele a dorit un guvern de tehnicieni, în 1932, savantul și-a lăsat microscopul și s-a alăturat guvernului Nicolae Iorga, își urmărea visul de înfiinațre a unei rețele sanitare pentru întreaga țară.

Dar, precum întotdeauna, omul și lucrările sale se află sub talpa vremurilor, în întreaga lume s-a instalat marea criză financiară și fondurile ministerului său au fost reduse cu 500 milioane de lei. Nu s-a mai simțit îndreptățit a se bucura de alegerea sa drept membru corespondent al Institutului Franței.

Venit a protesta la cabinetul primului-ministru – nu mai ajungeau banii nici pentru activitatea institutului de vaccinuri – a fost lăsat în așteptare, în anticameră, la rând cu ceilalți obișnuiți solicitanți.

În sfârșit, i-a venit rândul, a intrat calm și a bătut cu bastonul în masa primului-ministru, tare, de s-a auzit pe toate holurile președinției: „Nu-ți permit să te porți astfel cu institutul meu, e trebuitor țării!”

Până la urmă, Institutul de seruri și vaccinuri și-a revenit, mai strângând cureaua, mai cu punga profesorului larg deschisă, mai cu ajutor de la prieteni. Și-a continuat parcursul în zilele materialismului dialectic, doar astăzi, în timpul capitalismului de manea, abia își mai trage sufletul. Este în moarte clinică, acum medicii se visează primari, iar paralele se duc pe rușfeturi la partid. Poate umbra marelui profesor își spune în barbă:

– Să-i iei unei țări institutul de seruri și vaccinuri este tot atât de ticăloasă crimă precum a-i omorâ ciobanului câinii la stână!

Kera Calița și Horia Pană