Miel ca la Stambul

Pe la 1850, Stambulul păstra încă din vremea împăraților Bizntini -Mahalaua Francilor- numită Galata, alături Pera. Cu vremea s-au făcut totuna, astăzi numindu-se cu același nume, au Pera, au Galata, locul de cămin al necredincioșilor ghiauri: franci, greci, valahi din munți, armeni, evrei și felurite alte neamuri, mai toți negustori, supuși la Sublima Poartă. Cutuma mahalalei cerea ca orice neguțător să ducă vizirului  -pe lângă pungile cu galbeni- și un plocon cu mielul întreg, aromat cu toate mirodeniile Stambulului.

Mielul de 12-14 kg jupuit, spălat e pregătit cu o zi înainte pentru copt într-un baiț alcătuit din: 200 ml ulei de măsline, 1 litru de vin alb dulce, sare, piper, ienibahar, sofran, rozmarin, cimbrișor,  5 legături ceapă verde și 5 legături usturoi verde tăiate foarte mărunt.

Din mirodeniile scrise mai sus, se face un sos și se freacă bine mielul și pe dinăuntru și pe dinafară după care se acoperă cu o pânză albă curată înmuiată în vin până a doua zi de dimineață când se încinge cuptorul de lângă dughiana negustorului. Într-o sinie de aramă mai mare decât zvonul,  se așează mielul la jarul cuptorului și preț de trei ore întrgi este stropit cu vinul dulce și păzit cu strășnicie să capete frăgezime și coaja colorată în arămiul castanelor coapte.

Este vremea ca neguțătorii și zarafii mahalalei Pera au Galata, să treacă în registrele lor de comerț și-n legile lor implacabile, valoarea pungilor cu aur și pe deasupra greutatea și dulceața mielului în ducați împărătești.

Cântul neguțătorilor se aude încetișor ca zornăitul galbenilor cu zimți buni:

„Uit și somnul și mâncarea și mă dă-n apoplexie

Nu-i mâncare mai plăcută, nu e vis mai fericit,

Ca vizirul vieții mele, ce atâta am slăvit.”

Kera Calița

Istorisirile Kerei Calița le mai afli și pe site-urile BucatarescuAntena SatelorVacanțierulCarneteGastroart și Presa de Turism