Marghioala Doamna

7ART 0011

După tăierea Domnului Tudor şi risipirea legiunilor Eteriei la lupta de la Drăgăşani, Alezandru Ipsilante socoti mai cuminte a se pustii peste Prut şi alese dintre tovarăşii săi spre cârmuirea Ţării Moldovei pe un anume Pendideca, după spusa paharnicului Costache Sion, om fără inteligenţă, fără cultură, fără caracter şi fără de suflet.

Şi cum, dacă se numise Domn Pendideca, îi trebuia în scaun şi Doamnă, în încăperile lăsate libere de Domnul legiuit Mihai Vodă Şuţu şi de Ruxandra Doamna îşi făcu intrarea Marghioala Hizicoaia, ştiută tolănita surugiilor de prin Păcurari şi Feredei. Târgoveţii cu gură bogată din Târgul Cucului o numiseră, pe bună dreptate, Marghioala Doamna.
În fiece din zilele lăsate de la Dumnezeu, în palatul voievodal, volintirii zavregii, cot la cot cu pleava din toate cotloanele Ieşului, petreceau pe seama vinului din beciul domnesc şi a visteriei jefuite iar coana Marghioliţa era regina balului, lumina ochilor tâlharului de Pendideca şi se tăvăleau, care cum putea, prin brocarturile iatacurilor.

Nu peste multă vreme, armatele Sultanului trecură Milcovul spre restabilirea legii şi pedepsirea celor vinovaţi. Scăpă peste Prut Pendideca şi Marghioala lui de ştiuta pedeapsă pentru pângărirea palatului voievodal, pentru preacurvie şi furt din banii ţării – ridicarea în furci după plimbarea pe spatele măgarului pe uliţele târgului şi biciuirea la curul gol cu nagaica căzăcească.

Vremuri revolute, moravurile s-au îmblânzit, pentru preacurvie şi furt din banii ţării acum stai la răcoare o lună-două în camera nevăruită cu oberliht crăpat şi, desigur, cu drept la vorbitor, dar tot e un câştig – nu se mai găseşte hotar de trecut spre tainice ascunzători.
Să tot îţi faci de cap pe banii sărmanului român!

Kera Calița și Horia Pană