La masă cu Ceaușescu – a doua parte

Deserturile lui pre­ferate – porumb fiert şi floricele, cozonac şi clătite.
Spre sfârşitul anilor ’70, petrece­rile s-au scurtat, devenind tot mai protocolare şi mai sobre. Şi in­vitaţii s-au schimbat. În locul rudelor sale, care îl vedeau tot mai rar, Ceauşescu s-a în­con­jurat la zilele de naştere de subalternii din fruntea partidului şi statului. Şi sănătătea îi era mai şubredă. Din cau­za diabetului, renunţase la băutură, mânca nesărat, fără dulciuri şi doar în cantităţi stabilite la gramaj.

La ultima aniversare a lui Ceaușescu, sărbătorită, pe 26 ianuarie 1989, meniul a fost unul de o mare austeritate, rafinamentul fiind pieziș conferit de simplitate: castraveţi mici proaspeţi umpluţi cu brânză frământată, roşii mici umplu­te cu vinete, trei chifteluţe de mări­mea unor ouă de prepeliţă, puţin caş­caval, două felii subţiri de carne de vită rulate cu un sos de bullion și totul s-a terminat cu o îngheţată. Ca băuturi, câte un pahar de şampanie, vin, apă mine­rală şi votcă.

De altfel, toată viața lor Ceaușeștii nu s-au răsfățat cu caviar, trufe, stridii, homari sau langustine, pe care și le-ar fi permis oricând dar care  nu le plăceau deloc. În schimb, preferau mâncărurile traditionale ale clasei de mijloc din vremea comunismului.

Tovarășa Lenuța mai bea băuturi dulci, gen Campari, dar nu se îmbăta niciodată și Tovarășul prefera vinul alb aromat, bunăoară Galbena de Odobești.

Nicolae Ceaușescu mai poftea îndeosebi la preparatele tradiționale din pește: ciorba de pește, plachia și saramura.

Dar marea lui pasiune rămâneau sarmalele. De băut, la reuninuni sau la faimoasele partide de vânătoare, se bea vin alb și țuică de prune, fiartă și îndulcită.

Nici Ceauşescu, nici soţia lui nu mâncau mult, dar aveau câteva dorințe culinare: gustări reci, gustări calde, legume, sufleuri de caşcaval, dar mai ales creste de cocoş.

Conducătorului îi plăcea să mă­nân­ce ca la țară la Scornicești, ciorbă de ştevie, mân­care de spanac, urzici. Nu era pretenţios, dacă ştiai să i-o faci din buruieni multe, era minunat. Carne de porc? Poate doar sâmbăta şi duminica și nu mânca ciocolată, nu bea Pepsi, nu bea cafea. După ce lua micul dejun, constând în şuncă, salam, brânză, caşcaval sau un ou, bea o cană de lapte amestecată cu ceai.

Se mai găteau ciorbă de lobodă făcută cu zarzavat, acrită cu borş, ciorba de salată, ciorba de ştevie, spanac piure cu ouă ochiuri, urzici. De la fiertura urzicilor, Ceauşescu cerea să bea şi zeama, ca în copilărie. Mânca sarmale şi ardei umpluţi, varză cu carne și nu mânca deloc conopidă. Avea la masă câteodată fasole verde , fasole cu sos, salată de fasole, făcută cu usturoi şi verdeaţă. Se prepara din când în când, seara, un grătar de batal, dar nu era o regulă. Ce mânca el, mânca şi Lenuța iar mâncare separată se făcea doar pentru copii.

De Paşti mâncau ca toată lumea: ouă roşii, ciorbă de miel, friptură de miel, drob, cozonac, de toate. De Crăciun, la fel: caltaboş, cârnaţi, tobă, lebăr, sarmale. Mama lui Nicolae Ceaușescu, Lixandra, era foarte credincioasă, cânta în corul bisericii. Tatăl lui Nicolae Ceaușescu, de asemenea. De altfel, ei au și ctitorit biserica din Scornicești, pe ai cărei pereți interiori sunt pictate portretele lor. Părinții lui Nicolae Ceaușescu, se ocupau de organizarea sărbătorilor de Paște și de Crăciun în vila din Bulevardul Primăverii 50, în care Nicolae Ceaușescu s-a mutat după ce a ajuns secretar general al PCR, în 1965. Familia se aduna în jurul celor doi și petreceau sărbătorile de Paște cu ouă pe masă, cu miel, cozonac, vin roșu.

Vila 10 era cea mai frumoasa din câte existau la Snagov. Inițial, fusese construita pentru doamna Maurer, dar ei nu i-a plăcut. Atunci au luat-o Ceaușeștii. Lângă anexa casei, mai erau două sere. Una mare, unde se puneau toate zarzavaturile, de aveau legume și iarna și vara, lobodă, ștevie, roșii, castraveți, chiar și un arbore de cafea. Pe parcurs, au mai apărut și trei bananieri. Mai era o suprafață foarte mare, cu vie. Și o livadă de meri, peri, cireși, nuci și pruni. Acolo, era și o alee cu 14 stupi. Din miere, seoprea cât trebuia pentru casă, restul se dădea la Partid, la Gospodarie.

La ultima sa vizită la Zalău, din 1986, Ceaușescu a fost așteptat, la casa de protocol, cu o masă îmbelșugată, de pe care nu lipseau fripturile de porc mistreț, căprior sau fazan.

El a venit și a cerut bucătarului să-i servească mâncarea adusă de la București, adică dovlecel cu smântână și un pahar de vin roșu fără alcool.

De fapt, în ciuda legendelor, Ceaușescu era un om destul de cumpătat. Poveștile despre orgiile gastronomice cu farfurii scumpe de porțelan de Limoges și tacâmuri de aur, răspândite după Decembrie 1989, nu s-au adeverit niciodată…

A fost un țăran inteligent, nu cerea niciodată nimic, și dacă primea ceva, pe aceeași măsură dădea înapoi. A făcut parte din istoria României și chiar dacă nu vrem s-o spunem, Bucureștiul a fost reclădit  de trei ori, de Carol I, Carol al II-lea și Ceaușescu. Bucureștiul a avut trei fețe în ultimii 150 de ani, după mintea fiecărui conducător.

Calița ot Jariștea