Înălțarea Domnului (ce i se mai zice și „Ispasul”). Ziua Eroilor

„-Hristos S-a înălțat!

„-Adevărat S-a înălțat!

Cuvine-se să sărbătorim minunea primăverii cu gândurile pline de rugăciuni și, în joia celei de-a șasea săptămâni de după Paște, la 40 de zile după Învierea Domnului, să-i prăznuim Înălțarea la Ceruri!

În anul 2018, Biserica Ortodoxă scrijelează în calendar cu cruce roșie Înălțarea Domnului pe data de 17 mai, zi în care, după vechile catastife și tradiția străveche, după istoria Locantei, Jariștea se pregătește să-și întâmpine mosafirii cu bucate potrivite sărbătorii și vinuri abia scoase din pivniță.

Este ziua Sfântă în care Mântuitorul nostru Iisus Hristos s-a ridicat la ceruri de pe Muntele Măslinilor, minune la care au luat parte Apostolii și cei doi îngeri. Aceștia din urmă le-au vorbit Apostolilor despre cea de-a doua venire a lui Hristos și le-au cerut să nu fie copleșiți de durerea  vremelnicei  despărțiri de Mântuitor.

Liminar, după cum ne spunea învățatul bizantin Procopius din Cezareea, Înălțarea Domnului se ținea în aceeași zi cu Pogorârea Sfântului Duh – Rusaliile – în cea de-a cincizecea zi de după Înviere. Abia, mai târziu, pe la începutul secolului al V-lea d. Hr., capii bisericii au rânduit despreunarea celor două mari sărbători creștine, pentru a le da credincioșilor cuvenitul răgaz de a chibzui mai bine tâlcurile acestor însemnate fapte dumnezeiești și vestiri ale proniei spre luminarea minților oamenilor.

Această zi de prinos sufletesc mai este cunoscută în popor dar și la casele boierești, sub numele de Ispas, trimițând la cel ce a participat și el la Înălţarea Domnului şi la ridicarea sufletelor la cer.

 

 

Întrucât Ispas a fost, zice-se, un om vesel, credincioşii caută să fie şi ei bucuroși în această zi, în care nu se muncește, fiind încheiat lanțul agricol al semănatului culturilor de primăvară. În această zi de mare sărbătoare creștinească, se taie încă o dată miei și se face borș cu belșug de leuștean (iarba ce ferește de toate cele rele), se înroșesc pentru ultima oară ouăle ca la Sfintele Paști

și se duc spre binecuvântare la biserică dimpreună cu pasca de brânză dulce, se coc colaci și pâine din grâu mășcat, se pun la cuptor tăvi mari de plăcinte, bucatele fiind apoi orânduite frumos pe mesele acoperite cu ștergare de borangic noi, iar vinul făcut toamnă se toarnă din butoaiele pântecoase în carafele suple de cleștar spre desfătarea cu dreaptă măsură a celor ce prăznuiesc minunea divină a Înălțării.

La aceste mese bogate, boierii chemau marii negustori, îi omeneau și băteau palma pentru a încheia marile afaceri agricole de peste an. De Ispas, se fixau arendele și se făceau prețurile la grâne de pe întinsele moșii. Boierul rupea un colac, lua o îmbucătură și restul turtelor îl împărțea celor care urmau să-i cumpere recolta. După ce aceștia dumicau, târgul era considerat încheiat și nimeni și nimic nu-l mai puteau schimba. Înțelegerea era pecetluită cu un pahar de vin roșu precum sângele Mântuitorului.

De asemenea, în această zi venea vremea soroacelor și se închideau vechile datorii. Pe cei mai necăjiți dintre țărani, pe văduve și pe orfani, boierii obișnuiau să-i miluiască de Ispas, iertându-i de tot ce datorau. Însă datornicii în putere neapărat trebuiau să plătească măcar acum, în ultima clipă, la „Paștele Cailor”, altfel datoria rămânea în vigoare până la „Sfântul Așteaptă”…

În această zi luminoasă, înaintea praznicelor, credincioșii merg încă din zori la țintirim și grijesc mormintele, împodobindu-le cu flori, frunze și ramuri de alun, nuc și paltin, apoi fac și cuvenitele pomeniri ale celor duși la cele veșnice.

În urma hotărârilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe din anii 1999 și 2001, înălțarea Domnului a fost consfințită și ca Zi a Eroilor, devenită sărbătoare națională bisericească. În această zi, lăcașurile românești din țară și din străinătate sărbătoresc pe toți martirii români care au căzut pe câmpul de luptă pentru credință, dreptate, întregirea neamului și apărarea Țării.

Calița ot Jariștea