Feteasca Neagră – „Rubinul vinurilor românești”

Sosind  în Locanta Jariștea la ceas de seară, Princepele scenei noastre Ștefan Iordache obișnuia să comande, neapărat pe o veche tabla de argint cu toarte întoarse, o friptură de carne roșie ca patima neostoită, înecată în sosuri ticluite cu chiperuri și ciușcă iute, stropită cum se cuvine cu o carafă din licoarea rubinie a vinului de soi neaoș, numit în popor și „Poama Fetei Negre”, „Păsărească Neagră” sau „Coada rândunicii”.

Cinstitul vinaț făcea să tresalte de bucurie sufletele acelor tarabostes ai Daciei din negura cronicilor …dar o făcea cu prea multă temeinicie, așa încât temutul Burebista, întregitorul împărăției getice și marele dușman al semețului Cezar, temându-se că războinicii săi vor uita meșteșugul armelor, poruncit-a ca toate vițele de Fetească Neagră din întinderea stăpânirii sale să fie degrabă pârjolite. Har lui Zamolxis, a sa poruncă nu a fost ascultată de toată suflarea podgorenilor de demult, așa încât azi,  umili urmași ai luptătorilor daci, noi încă ne mai putem bucura de nobila băutură, cu tușe de gust părelnic amintind de coacăze negre, mure sau prune uscate! Și chiar de scorțișoară, după învechirea în butii de stejar încercuite cu fierul înroșit de sânge al săbiilor luptătorilor ce plecau în aprige bătălii sub stindardul capului de lup cu trup de șarpe…

Acest vin binecuvântat se potrivește cu o samă de minunății  potrivite în cuhnii pe talgere și pe tipsii: afumături și mezelicuri, fripturi mustoase pe jar, tocănițe picante din carne de râmător, miel la tavă, vânaturi cu sos și păstrămioare uitate la fum și vânt. După cum, pentru cunoscătorii tainelor sorbitului dumnezeiesc din cupe și pocaluri, poate fi răsplata unui ceas petrecut în tihnă cu prietenii.

Veniți de închinați la Locantă un pahar scăldat în bogăția gustului și aromelor de FETEASCĂ NEAGRĂ!