Duminica Floriilor

 

Intrarea triumfală a Mântuitorului Iisus în Orașul Sfânt:  „El va vesti neamurilor pacea și va stăpâni de la o mare la cealaltă, și de la râu până la marginile Pământului” este cea a punerii temeliei Împărăției lui Dumnezeu pe Pământ.

Această Duminică este a doua zi după învierea lui Lazăr și este coborâtă din ceruri cu o strălucire divină aducând biruinţa asupra morţii din Duminica următoare, cea a Învierii lui Hristos. Cu toții așteptăm această Sărbătoare, precum o făcea, în zorii Bisericii Creştine, și Sfântul Ioan Gură de Aur, și-o întâmpinăm cu ramuri de măslin, frunze de mirt și crenguțe de liliac înflorit cântând imnuri de slavă.

Duminica Floriilor este unul din cele 12 Praznice Împărătești ale anului și de aceea, după ce, potrivit rânduielii din vechime, dreptcredincioșii români merg la Biserică pentru slujbă, înveșmântați în haine curate, albe, precum curățenia sufletească pe care și-o doresc, bucuria clipelor de înălțare spirituală se preschimbă în prilej de frumoasă petrecere cu familia în jurul unei mese cumpătate, deasupra căreia veghează o icoană împrejurul căreia se anină ramurile de salcie cu mâțișori, sfințite de dimineață la biserică.

După ce-și muia degetele în castronelul de cleștar cu apă de trandafiri și-și potrivea în poală șervetul de mătase brodat cu fir de aur, boierul poruncea biv-vel-medelnicerului dumisale să se aducă mai întâi la masă, pe o tipsie de argint lustruită temeinic, o pâinică numită „floare de grâu”,

 

din care toți ai casei trebuie să guste câte o bucățică pentru pecetluirea legăturilor sufletești de bine și a se reîntâlni și la celelalte praznice de peste an. De duminica Floriilor, postul este mai uşor, fiindcă se încuviințează peştele şi untdelemnul.  Scrumbia la grătar era îndeobște prețuită de cei cu dare de mână, ca și salata de icre de crap, îndelung frecată cu ulei de măsline picurat în fir subțire și „icrele” de fasole

 

garnisite cu feliuțe de hașme dustuite își au noima lor. Deopotrivă, bucățile de pește aduse la masă se pot găti cu sos de pătlăgele roșii și usturoi, iar dacă blidele de ceramică arsă în care se află știuca, pana de somn sau ciortanul se bagă la cuptor musai să pui deasupra o rămurică de salvie sau cimbru, după pohta boierului. Leurda sau usturoiul timpuriu de pădure va înmiresma, la rându-i, bucatele, dar parcă nici puțin untișor verde ori vreo boabă de ienibahar, niște fulgi afumați de ciușcă înțepătoare sau, pentru cei dedați la mirodenii scumpe aduse de prăvăliile de coloniale, vreun anason stelat și puțin turmeric sau curcuma, nu ar face vreo stricăciune.

Ciupercile și pilafurile

 

nu trebuie să lipsească nici ele, fie că-i vorba de o tocană de hribi cu sos de prune sau de un orez cu stafide, ca pe vremea Brâncoveanului. Sarmalele de post, cu umplutură de gălbiori cu capere sau cu pulpă de dovleac și alune prăjite, se pot aduce, după cât de mare e pofta mesenilor, învelite în frunzulițe mici de tei ori podbal (brusturel) sau, dimpotrivă, în foi late din prima ștevie culeasă primăvara.

Cu o cuviincioasă revărsare a preaplinului inimilor, gândurilor smerite ale cinstiților pășitori întru ospeție li se poate ține isonul cu alinarea sunetelor coardelor de țiteră sau alăută.

Dulcele nu va lipsi nici el de pe masă, dar grijă mare la respectarea canoanelor pe care orișice cuhnie va să le urmeze acum. Pentru plăcintele de post, care, în Duminica Floriilor, se împart și de pomană, este nimerit să folosești lapte de migdale.

La praznicul Floriilor, la începutul și la sfârșitul mesei este bine să te uiți preț de câteva clipe la candela ce arde și va pâlpâi neîntrerupt în zilele de denii, căci orișice creștin trebuie să se pregătească în săptămâna ce vine pentru Învierea Domnului, ca sufletul său să poată trece de la întunericul păcatului la lumina dreptei credințe.

Calița ot Jariștea