Domn pământean

7ART 0028După multe răsbeluri, purtate pentru triumful ortodoxiei peste obcina românilor, ortodoxie numai după strâmba socotință rusească, umbra lui Allah pe pământ, Padișahul de la Stambul, se învoi a restabili domni pământeni în Țările Române. Sosi Împărăția de la Camenița la Hotin în anul 1672, pe dată a chemat Vizirul pre boierii țării și i-a poftit a pune domn dintre dânșii. S-au aleseră mai mulți, dar ajunși în fața Înălțimii Sale Sultanul, acesta zise: „Dumneata îmi placi, Dumneata vei fi Domnul Moldovei!” și se alese domn cel mai puțin învățat, cel mai sărac dintre ei, dar și cel mai puțin aplecat spre cleveteli muscălești, pe marele logofăt Ioniță Sandu Sturdza. Pare-se se auziseră vorbele domniei sale la venirea rușilor în țară: „Nici n-am râs când au venit, nici n-oi plânge când s-or duce”.

Os din vechii răzăși ai țării, Domnul aduse la curte obiceiuri demult uitate sub subțirimea fanariotă. La mesele din spătăria cea mare, toți comesenii primeau alături o mămăligă nu foarte mare, după cum zicea Măria Sa: „… la masa Domnului nu trebuie a lipsi hrana de temei a moldoveanului”. Iar de zaiafetul Sfântului Vasile, de-i zicem astăzi revellion, de voia Măria Sa a face o deosebită cinste oarecui boier, găsind oarece bucate mai pre placul Domniei Sale, odată grăia: „Arhon Stolnice, să duci după masă din aiste bucate bunului meu boier… și-i zicea numele. Și să iei și meterhaneaua cu domnia ta, să-i duci blidul cu mare alai, zicându-i din parte-ne că plăcându-Ne mult merindea, ne-am gândit cu dragoste la domnia sa”.

Blidul cu multă trecere la Măria Sa, „curechiul cu slănină”, ajungea cam rece, în schimb bucuria boierului era mare. Iar a doua zi Vodă trimitea din nou de la curte să cerceteze „dacă bucatele din ajun nu l-au vătămat cumva la inimă”. În schimb, pe nepriatinii prea dedulciți la aurul țarului îi scurta de-un cap și le lua moșiile.

Oare astăzi Ioniță Vodă Sturdza ar mai trimite somon cu kiwi sau alte fine bucate românești la beciul domnesc, unde adastă mai toți boierii țării? Degrabă ar trimite pe Gavrilă Buzatul, gâdele cu satârul cel mare, să-și înceapă lucrarea și, desigur, va întreba a doua zi de l-a descăpățânat pe cel ochit și l-a logofeție de i-a rpzuit averile.

Unde ești, Ioniță Vodă? E mare trebuință de Măria Ta!

Kera Calița și Horia Pană

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *