Chrissoveloni

chrissoveloni banca
Banca ridicată pe Lipscani de Chrissoveloni, azi în patrimoniul Băncii Național a României

După volbura revoluțiilor 1848, un anume Zanni Chrissoveloni părăsește Edenul Mării Egee pentru forfota porturilor de la gurile Dunării, ființează bancă la Galați, curând întinsă la Brăila și București, aici aridicțnd impozant edifciu, bine sănătos și astăzi, adevărat specimen de artă bancară. Înaintea începerii planului, proprietarul îmbarcă aeropagul arhitecților gladiatori șo-i plimbă prin insule, spre însușirea meșteșugului vechilor eleni.

Construcția, astăzi în proprietatea BNT, întruchipa ce-și notase sărăntocul Heinrich Heine la intrarea într-o bancă pariziană: „Aici simți cât de mic este omul și cât de mare este Dumnezeu!”

Banca a rezistat războaielor și crizelor financiare, sucombând în 1948, naționalizată de către revoluția biruitoare a clasei muncitoare în marș, odată cu fabrica de coniac a familiei Chrissoveloni din comuna Ghidrigeni și multe alte proprietăți răspândite pre mai peste tot.

Ultimul Chrissoveloni, Nicolae, după pușcăria obligatorie, a fost expulzat în mările natale, găsindu-și veșnica odihnă în țintirimul din insula Glyvada, în apele Atticei.

Oare clădirea băncii din Lipscani își are asprul său destin înscris în cartea firii? – căci se află semn: stăpânul de astăzi al bastimentului își vede uzina de vinațuri șubrezită sub lovitura taxelor etablishmentului român, precum altădată Niky Chrissoveloni fabrica sa de coniac. (Mugur Isărescu s-a plâns că plătește prea multe taxe la statul român pentru podgoria sa de la Drăgășani).

Kera Calița și Horia Pană