Chefurile de la Junimea cu Eminescu și Creangă- partea a treia

Multele nopţi pe care cei doi le-au petrecut împreună în hrubele Boltei Reci sunt demonstrate fără putinţă de tăgadă de epistolele pe care Creangă şi Eminescu şi le trimiteau. Într-o scrisoare, Eminescu îi scria Veronicăi Micle despre relațiile sale cu marele povestitor: „La Junimea n-am avut cu nimeni nici un raport sufletesc. L-am avut, dar târziu, când a venit, adus de mine, Creangă, pe care-l întâlnisem la Bolta Rece într-o seară. La rândul său, Creangă i-a trimis o scrisoare lui Mihai Eminescu, relatând despre „un bairam” pe care l-a avut cu alţi membri ai Junimii, „cu mâncărică şi băuturică bună”, tot la Bolta Rece. „Bădie Mihai, Slavă Domnului c-am primit veşti de la tine. Eu te credeam mort şi ma luam de dor cu amintirile. Când eraţi în jurul meu, tu, Augura cel blestemat, Conta şi alţii cari acum va fuduliti prin capitală alături cu ciocoii, mânca-i-ar câinii, că sunt fiii lui Skaraoţki şi pe voi norocul şi binele. De ce laşi pe Veronica să se zbuciume? Te-am aşteptat de Crăciun să vii, dar… beşteleu, feşteleu, că nu pot striga văleu, şi cuvântul s-a dus, că fumul în sus şi de venit n-ai mai venit… aferim… Dar noi, adică Ienăchescu, Răceanu şi alţi muşterii pentru mâncărică şi băuturică bună, am tras un bairam de cel turcesc cu vin grecesc de la Amira. Apoi, ne-am dus cu sania afară din oraş, şi acolo pune-te din nou masă. A doua zi la fel, de-abia a treia zi ne-am zburătăcit ca vrăbiile fiecare pe la vatra lui. Acum stau lângă horn cu pisicile mele şi mai pun rânduială în cele însemnări. Tu te cerţi cu politicianii prin «Timpul»; ce-ai păţit de te-ai făcut aşa războinic? Sănătate şi voie bună. Ionică.”

 

Iacob Negruzzi, unul dintre fondatorii Junimii, numea și el adunările de la Bolta Rece ca fiind adevărate „petreceri beţive şi de mâncări mari”. „Nu pot uita vinul generos al Cotnarului de la Bolta Rece servit în cofăele și băut în stacane de lut, însoțite de atâta humor și voie bună, de atâta lepădare de sine, încât prinț să fi fost și uitai unde ești, ce ești, cuprins de o fericire care nu se poate defini”, nota și dumnealui, Petrache Carp.

În perioada Junimii, localul, în a cărei pivniță fuseseră zidite, în piatră, hrube cu firide, de unde lumina opaiţelor se răsfrângea asupra vaselor de stejar care adăposteau licoarea de Cotnari, de Bucium, de Uricani şi din alte podgorii, era cunoscut și sub numele de „Universitatea vinurilor”.

O mare veselie se încingea și la Hanul lui Binder, locul pomenit de Iacob Negruzzi în jurnalele sale. Pe lângă Bolta Rece, era unul din locurile favorite unde adăsta Eminescu. Poetul era amorezat fără scăpare de vinul hangiului evreu şi îl sorbea în linişte cu prietenii în cramele sale adânci. La Binder s-a dat în spectacol şi Caragiale. „A fost a 15-a aniversare a Junimii. Am plecat cu Eminescu, Slavici şi Caragiale la Iaşi. Slavici a citit «Gura satului», iar Caragiale – via lui comedie «O noapte furtunoasă». A urmat banchet”, scria Titu Maiorescu în 1878. Caragiale citise piesa la Negruzzi acasă, dar ceea ce a urmat la Hanul lui Binder este greu de imaginat. Practic, Caragiale, după câteva pahare de vin roşu moldovenesc, s-a apucat să pună în scenă O noapte furtunoasă. El a jucat toate rolurile. Se spune că toţi cei prezenţi s-au prăbușit pe jos de râs iar chelnerii aproape scăpau oalele cu supă, fără să se poată abţine din hohotit. Junimiştii au petrecut apoi până dimineaţă. Tăria se pare nu făcea parte din preferinţele scriitorilor de atunci. Serile, după cum spune şi Teodor Ştefanelli, un fost coleg de-al lui Eminescu, erau pline de anecdote, de poveşti şi de muzică, băutura, de cele mai multe ori, fiind „vorbită” până către dimineaţă. Totodată, erau servite bucate, precum supe, cotlete, dar şi fructe uscate, să meargă la vinurile alese ale lui Binder.

Calița ot Jariștea

Istorisirile Kerei Calița le mai afli și pe site-urile BucatarescuAntena SatelorVacanțierulCarneteGastroart și Presa de Turism