Cei trei farmazoni ai cuhniei –  Brigada nevăzută a Jariștei

A sosit clipa în care trebuie să fac o mărturisire de credință: Eu, Kera Calița, comersantă de Locanta Jariștea, nu lupt cu osârdie de una singură la cârciumă, ci am alături de mine, aproape de sufletul meu, un batalion de chelneri spilcuiți și somelieri dibaci, iar cât privește tainele cuhniei pe acestea le împărtășesc cu trei tineri de aur, calfele marelui Nicolas Bodislav, cel hărăzit de Cer cu o simțire magică. Din zori până noaptea târziu, eu însămi trudesc alături de dumnealor, meșterii tingirilor și ai cuptoarelor, Lucene Cernaeff, Radu Georgian și Alex Ștefan, îmblânzitorii savantelor arome din vechime care scriu istorie în cabaretul nostru culinar, devenit acum, sub semnul năpastei, cazan de gătelniță a Bucureștilor Vechi și Noi.

În fiecare dimineață, umplu căldările, alambicurile și chiupurile bucătăriei Locantei cu o mulțime de foi îngălbenite pe care îmi notez de o viață cele mai ațâțătoare rețete moștenite din înțelepte bucoavne aflate la gospodinele măiastre din familionul meu de altădată, pe când legea ospețelor cu fast o făceau mătușile mele simandicoase. Apoi, în magopeția noastră de acum, burdușită cu merinde de soi mereu sclipind de curățenie prin grija celor trei vrăjitori ai oalelor și castroanelor înainte vreme pomeniți, se face mai mereu un zumzet amețitor, ademenitor. Mă sfătuiesc cu ei și pentru cel mai mic amănunt culinar fiindcă din cioburi mici de înțelepciune se naște întotdeauna un caleidoscop de gusturi molipsitoare. Dumnealor – Lucene, Radu și Alex – nu prididesc cu robota în aceste săptămâni de cazne, când, în fiecare oră, trimitem curierii cu zeci și zeci de porții de mâncare delicioasă prin tot orașul. În aceste vremuri trudnice și potrivnice, când paralele s-au împuținat pe zi ce trece, noi ne străduim sârguincioși și cu frica lui Dumnezeu să facem artă gastronomică pentru fiecare gură pofticioasă și flămândă ce așteaptă să fie hrănită, iar epistolele primite din partea onoratei clientele bucureștene spun că ne facem datoria cu râvnă și silință.

Dichisind cu grijă întreg instrumentarul, facem curățenie lună în toate atenansele și totul lucește precum tombacul. Lucene, Radu și Alex umplu și dau mereu târcoale cămărilor și pivnițelor Jariștei, punând la cale, cu puterea talentului, noi și trebuincioase meniuri. I-am văzut mulțumiți că pot învârti mestecăul în cazanul cu aur lichid din făină de păpușoi, i-am auzit tânguindu-se și rugând Divinitatea să-i lase înapoi alături de platourile și tipsiile ce așteaptă să se încarce iar cu de-ale gurii. Am lăcrimat dimpreună cu ei cu gândul la redeschiderea cârciumii, apoi, am scuturat cu toții din umeri, ne-am dezbărat de toate duhurile rele pogorâte deasupra noastră de neașteptatul necaz și am hotărât să mergem înainte, plini de credință și de speranță.

…Și Jariștea biruiește din nou toate opreliștile, cu ajutorul Proniei și a clienților credincioși, iar furgoanele cu mâncare trebăluiesc și iute deșartă  sarsanalele doldora de bunătăți la fiecare ușă a vechilor și noilor noștri musafiri, lipsiți acum de putința reîntâlnirii din fiecare seară cu Locanta. De aceea, vin și vă zic, alături de bucătarii mei pricepuți și devotați, de întreaga brigadă nevăzută a Locantei, că suferința și durerea noastră nu este deloc în zadar și acum pășim din nou spre stele, ca pe vremuri: PER ASPERA AD ASTRA!