CIORBĂ DE POST DIN FASOLE ALBĂ USCATĂ

Într-o frumoasă dimineață, Măritul Pașă de Rusciuc avut-a o idee ingenioasă. Luminata împărăție europeană să-și găzduiască toți dovediții calpurzani și pezevenghi (hoți și tâlhari) și să-i întemnițeze beiul lor necredincios la ei acasă.

Pașa de Rusciuc, dă chiar și o sută de pungi de țechini cu zimții buni să-și facă temniță de zid (pușcărie) pe malul lor, lângă mamele ce i-a născut. Continue reading CIORBĂ DE POST DIN FASOLE ALBĂ USCATĂ

Brânză de capră în ulei de măsline

 

S-au spus povești despre iubirile extravagante ale Londrei, de cele triste din mansardele de la Sacre Coeur, de focul arzător al Sevilliei, sau despre dulcea tristețe a Veronei.

S-a spus povestea „recetei” brânzei de capră în ulei de măsline și mirodenii, recetă urcată pe corăbiile mărilor Mediteranei cu care s-au cucerit războaie, insule și peninsule, aur și măriri. Continue reading Brânză de capră în ulei de măsline

Salată de avocado cu maioneză

 

La sfârșitul secolului al XIX-lea erau trăsuri mai simple și mai puțin elegante decât caretele de Viena ce adăstau în piața Teatrului Național; li se spunea de Herasca după primul loc de staționare, peste drum de biserica Sfânta Vineri Herasca.

În timp ce domnii cu meloane și bastoane se preumblau, cucoanele, acasă, aranjau cămara pentru iarnă umplând gavanoasele cu fel și fel de conserve cum ar fi salata de avocado cu maioneză. Continue reading Salată de avocado cu maioneză

CREMĂ DE CIOCOLATĂ CU NUCI DE-I ZIC FRANȚUZII GANACHE (GANAJ)

La București, într-o strălucitoare dimineață de vară, s-a preumblat în grădina Cotrocenilor cu Alteța Sa Ferdinand, preagentilul principe moștenitor al tronului, și vraja i-a învăluit pe cei doi înțelepți ai ierburilor, și tânărul Rebhum, arhitect peisagist neamț, a rămas să îngrijească uitatele parcuri. Continue reading CREMĂ DE CIOCOLATĂ CU NUCI DE-I ZIC FRANȚUZII GANACHE (GANAJ)

O prăjitură pentru ceai

În după-amiezele orașului dâmbovițean, era un tabiet, de nestrămutat, al caselor cu blazon când doamnele se întâlneau la ceai și-și picurau în suflet învăluind trebile gospodărești ale orașului: întocmeau planuri pentru zidirea unei școli a fetelor fără zestre, a unui azil de bătrâni, un orfelinat, înfăptuiau lista invitaților pentru baluri de binefacere (numite la vremea aceea chermese), se gândeau să scrie cărți de bucate, cărți de bună-conduită; într-o vorbă, se ocupau de bunăstarea spirituală și viitorimea polisului. Continue reading O prăjitură pentru ceai

Coptură de orez cu sirop de zmeură

Pe la 1804, Constantin Ipsilanti a dat anaforea că nimeni nu mai are voie să  facă case cu cicmale, care acopereau lumina uliței și zăticneau trecerea carelor. Cicmalele, erau zidirile făcute deasupra parterului, ieșite în afară spre mijlocul uliței, cu ferestre și acoperiș diferit de restul casei, modă adusă nouă de pe malurile Cornului de Aur. Se mai numeau sacnasiuri și odată cu ele a venit o modă; stăteai la priveală -să vezi îmbulzeala, colcăiala uliței- bând cafele, fumând ciubuc și mâncând un cofet. Tot de la Istanbul a sosit și zaharicalul numit coptură de orez cu sirop de zmeură făcută în chipul acesta: Continue reading Coptură de orez cu sirop de zmeură

Limba de bou cu stafide

 

Mare și vestit a fost igemoniconul familiei Dudeștilor. Conacul și grădinile se întindeau în București de la Sfinții Apostoli și ținea întinsoare până la Podul Caliței, la mânăstirea Antimului. Se știe de ultimul cu nume Dudescu, de vornicul Nicolae, cu știință de carte și îndemânare lumească, și de misiunea sa la Paris, la Napoleon Bonaparte. Continue reading Limba de bou cu stafide