Sindrofiile de demult – ritualuri culinare ale mosafirlicului – partea a doua

Pe tablalele centrale, se recomanda a se dispune antreurile: icre negre, sardele, măsline, felurite salamuri de casă, șuncă garnisită, rulouri de limbă cu tocătură din carne de vițel, scrumbii, salată de raci etc.

Supa se servea, în general, la debutul mesei de seară, motiv pentru care aranjamentul conținea și un bol mic elegant sau o ceașcă cu toartă de supă, suprapusă celor întinse. Continuă să citești Sindrofiile de demult – ritualuri culinare ale mosafirlicului – partea a doua

Balurile mascate în Bucureștii de altădată – partea a doua

Petrecerile cu personaje de asemenea etalon, la care adesea participau și capetele încoronate ale țării sau regii, împărații, kaiserii, țarii sau prinții Europei aflați în vreo vizită la București (peste 30 de coroane consemnate în arhivele Casei Capșa), nu se desfășurau oriunde și cercul era foarte restrâns, după cum aflăm din relatările cronicarilor vieții mondene, cum era faimosul Mișu Văcărescu- Claymoor.

Orașul începea să trăiască frumos, era viu, strălucitor, începea să-și făurească fabuloasa soartă, în care noutățile din modă, gastronomie sau literatură beneficiau de dezlănțuiri asemănătoare cu cele de pe malurile Senei.

Considerat drept o adevărată instituţie de socializare, balul – cu sau fără măști – dădea tonul noilor tendinţe. Dar totul se petrecea după reguli şi ritualuri străine de obişnuinţele locale. Aproape totul se juca la nivelul imaginii, domnii simţindu-se obligaţi să-şi arate fina educație în știința dansului, iar doamnele trăind cu grija de a apărea mereu cu o garderobă fastoasă. Cu greu un nou personaj era primit în aceste cercuri aristocarte cu arborele genealogic știut și cunoscut. Desigur, pizma era mare și cei neinvitați, în special cei din burghezia abia alcătuită, sufereau profund și interpretau în fel și chip.

Continuă să citești Balurile mascate în Bucureștii de altădată – partea a doua

Balurile mascate în Bucureștii de altădată – prima parte

Din cronicile de ambrozie cu aur lichid și chihlimbar, am cules anii 1770-1800, când la reședința lui Ienăchiță Văcărescu de pe Podul Mogoșoaei, ce „ținea” fastul petrecerilor sale, întrecea până și splendoarea Curții Domnești, oricum s-ar fi numit stăpânul acesteia, de la Alexandru Ipsilanti, Nicolae Caragea și Mihail Șutu la „nebunul” Nicolae Mavrogheni, Alexandru Moruzzi și Constantin Hangerli. Marele spătar Ienăchiță Văcărescu i-a sfidat mai tot timpul pe domnitorii fanarioți (înveșmântați în samur și potcapuri cu giuvaere), chiar și atunci când lucra în slujba acestora. Balurile lui Ienăchiță erau însuflețite de personaje colorate, dătătoare de rodul nobil al pământului și soarelui, multe dintre ele purtând măști ca la Veneția. Prințul de Dâmbovița se înconjurase de o mulțime de Briseide, numele homeric pentru muzele iubirii, puse să joace felurite roluri de desfătare, ca și natura urzitoarea lumii. Cântecele amoroase de dor și poezii     ca-ntr-o visare la scripca unui menestrel se aud precum greierașii cântând cu glasurile dulci, cu dragoste pătrunzând la ospățurile marelui și necugetatului boier ce dăruia vinul, nectar al zeilor și oamenilor.

Pe vremea lui Ioan-Vodă Caragea (1812-1818) au apărut, însă, în Vechii București, primele cluburi evropenești, unde se întâlneau oamenii de lume mai emancipați pentru a sorbi un coniac și a juca un pocher sau alte jocuri de cărți, dar și primele saloane pentru baluri. În asemenea saloane se țineau „baluri dansante” și baluri mascate. Ceva mai târziu, un salon celebru era cel de la Bossel, unde și actorul Matei Millo își prezenta repertoriul de comedii, între care „Lipitorile satelor”, „Avarul” lui Moliere, „Nunta lui Figaro” și „Paraponisiţii”. Continuă să citești Balurile mascate în Bucureștii de altădată – prima parte

Chefurile de la Junimea cu Eminescu și Creangă- partea a treia

Multele nopţi pe care cei doi le-au petrecut împreună în hrubele Boltei Reci sunt demonstrate fără putinţă de tăgadă de epistolele pe care Creangă şi Eminescu şi le trimiteau. Într-o scrisoare, Eminescu îi scria Veronicăi Micle despre relațiile sale cu marele povestitor: „La Junimea n-am avut cu nimeni nici un raport sufletesc. L-am avut, dar târziu, când a venit, adus de mine, Creangă, pe care-l întâlnisem la Bolta Rece într-o seară. La rândul său, Creangă i-a trimis o scrisoare lui Mihai Eminescu, relatând despre „un bairam” pe care l-a avut cu alţi membri ai Junimii, „cu mâncărică şi băuturică bună”, tot la Bolta Rece. Continuă să citești Chefurile de la Junimea cu Eminescu și Creangă- partea a treia

Colea Olexiuc, bucătarul favorit al lui Păstorel – a doua parte

Uriașa carte de bucate cu 1800 de rețete a bucătarului Colea Olexiuc, cuprinde și 27 de capitole, de la sosuri la pește conservate, trecând prin sandvișuri, salate, preparate din ouă, sufleuri, budinci, preparate de post, aperitive, supe, ciorbe, borșuri, pescărie, melci, scoici, legume, felurite rețete cu „boabe” de cereale, toate cărnurile din curte și din pădure, dulciuri și prăjituri de casă, băuturi, compoturi și spume de fructe, dulcețuri, înghețate și o mulțime de conserve pentru iarnă. Continuă să citești Colea Olexiuc, bucătarul favorit al lui Păstorel – a doua parte

SFANTUL IGNATIE THEOFORUL

De sfantul Ignatie, 20 Decembrie, era mare bucurie printre noi cei mici, se stia, de dimineata vine sania de la Gropeni, spre aducerea puietului in ograda mare si indestulata, la Tata-mosu-Nita-hagiul, bunicul nostru, stapan peste bogate turme de oi in Balta Brailei. Frica ne cam era, stiam ce urmeaza mai pe seara, indelungata chestionare din cartea Bibliei, cu predilectie din Micii Profeti dar, cum profesorul de religie ne lamurise tainele Ignatului chicoteam increzatori , aveam sa-l inmuiem pe Tata-mosu. Continuă să citești SFANTUL IGNATIE THEOFORUL

Colea Olexiuc, bucătarul favorit al lui Păstorel – prima parte

Păstorel a evocat sute de rețete însă nu a lăudat decât doi bucătari în rubrica sa „Cronica Gastronomului”: pe Sanda Marin și pe Nicolae „Colea” Olexiuc. Dacă, în cazul primului nume,vorbim chiar de un „construct” narcisist al lui Alexandru Osvald Teodoreanu, sub marca „Sanda Marin” existând, de fapt,proiectul comun realizat cu Cecilia Maria Simionescu, căsătorităZapan, al doilea nume este chiar unul al unui bucătar autentic, practicant profesionist al artei culinare. Continuă să citești Colea Olexiuc, bucătarul favorit al lui Păstorel – prima parte