Meniurile românilor rafinați în epoca interbelică – la masă cu Familia Regală

În epoca, poate, cea mai frumoasă a țării, cea a României Mari (1918-1939), s-a mâncat frumos la noi, ba chiar cu subțirime boerească și rafinament regal. Fie că era vorba de un dejun frugal cu delicatese luate din galantarele băcăniei de lux a lui Dragomir Niculescu, fie că obrazele subțiri erau invitate la un banchet în toată regula, eticheta culinară tindea să se situeze la cel mai înalt nivel.

Pe 15 octombrie 1922, Regele Ferdinand şi Regina Maria au fost încoronaţi la Alba Iulia, ca Suverani ai României Mari. Evenimentul a fost unul fastuos şi la el au participat, potrivit istoricilor, aproximativ 80.000 de suflete. Chiar în prima zi a ceremoniilor, Regele şi Regina au oferit un dineu regal, care a fost servit invitaţilor în Sala Unirii din Cetate. Aproximativ 400 de invitați au participat la masă. (Şi oamenii simpli, veniţi din toate provinciile româneşti, au fost poftiţi la o masă populară, cu friptură la proţap, fiind pregătite peste 30.000 de porţii de mâncare.) Meniul amănunțit al dejunului încoronării îl ştim şi astăzi, fiind păstrat în arhive. Masa a început cu caviar şi „oeufs brouillés forestiere“, adică ouă fierte și asezonate cu ciuperci de pădure sotate în unt, şuncă tăiată fin şi pătrunjel. A continuat cu „esturgeon du Danube a la parissiene“, adică morun gătit în stil franţuzesc, file de vită în stil Dauphine şi sos remoulade. Au urmat un aspic de foie gras (din ficat de raţă) decorat „en belle-vue“ şi o salată de sezon. La desert, s-au servit parfait de praline, trufe de ciocolată, gofre, bomboane, fructe şi cafea. Masa de inspiraţie franţuzească a fost stropită numai cu licori româneşti: vin de Drăgăşani, vin de Dealu Mare din 1907, spumant Capşa Brut şi spumant Rhein Extra, făcută în pivnițele supraterane de la Azuga. Doar coniacurile au făcut excepţie, fiind aduse Cointreau şi Martell. Meniul a fost pregătit cu migală de Casa Capşa şi avizat de Generalul Berthelot. „A fost o masă extraordinar de bine organizată, serviciul foarte prompt şi mâncarea excelentă. Nu a durat mai mult de o oră şi jumătate, ceea ce este un lucru remarcabil, dacă se are în vedere că erau cam 400 de persoane“, a notat Regina Maria în memoriile sale despre dineul încoronării. Continue reading Meniurile românilor rafinați în epoca interbelică – la masă cu Familia Regală

O petrecere de duminică din anii 1960

 

Tata-Mare, Nicolaev, era un gurmand și un gourmee, făcea o adevărată sărbătoare din prânzurile de duminică. Săptămânal, era invitată toată familia ( numeroasă de altfel, unchi, mătuși, veri, nepoți, cumetrii, fini, nași) și, din primăvară până în toamnă, se mânca în curte sub un nuc uriaș ce ținea răcoare și umbră, dorită de noi toți. După pupăturile de revedere, masa începea cu antreuri din pește: creveți roz, salată de hamsii cu ceapă și măsline, guvizi prăjiți, inele de calamari, ficat de morun, batog de cegă, icre roșii de Manciuria, unt de sardele afumate, după care soseau fierbinți atunci făcute, plăcinte cu carne, mustind în grăsime și piperată din belșug, roșii mari umplute cu salată de vinete, ouă umplute cu pate de ficat, ardei copți, măsline și brânză de oi, de capră, scoasă de la putină, că doar piața lui Donescu era alături. Continue reading O petrecere de duminică din anii 1960

Istoriile lui Alex Ştefănescu – Mi-a telefonat Kera Calița

Zilele trecute, mi-a telefonat Kera Calița. Ce surpriză! A fost ca și cum mi-ar fi telefonat Manon Lescaut sau Anna Karenina. Sau… Chera Duduca din romanul „Ciocoii vechi și noi” al Nicolae Filimon. De ce? Pentru că în mintea mea Kera Calița este un personaj literar, o ficțiune, deși există în realitate. Numele ei din cartea de identitate este Aurora Nicolau.

Această Aurora Nicolau, femeie cu studii superioare, cultivată și rafinată, și-a construit o identitate de personaj din vremea domniilor fanariote. Ea vrea să ne aducă aminte cum trăia lumea bună în România cu mult înainte de instaurarea comunismului: cum se îmbrăca, cum mânca, ce muzică asculta. Nu de mult, a publicat o carte, „Bucătăria Balkaniei”, scrisă în colaborare cu Horia Pană (strănepot de frate al lui I.L.Caragiale!) În această carte, sunt și eu prezent cu o postfață, alături de încă patru autori de postfețe, toți oameni de cultură iluștri: Constantin Bălăceanu-Stolnici, Adrian-Silvan Ionescu, Eugen Simion și Răzvan Theodorescu. Reproduc în continuare, pentru cititorii care n-au acces la carte, o parte din postfața mea: Continue reading Istoriile lui Alex Ştefănescu – Mi-a telefonat Kera Calița

Cărți vechi de bucate…

Câteva din cărțile vechi de colecție ale Kerei Calița după care învață în fiecare zi lăsată de Atoateziditorul.

Titlurile acestor biblii gastronomice sunt :

-Mancaruri vechi și noi preparate în bucatarie noua aranjata de Doamna Augusta Sarariu Profesoara din anul 1937, se mai numeste si „Carte de bucate Florica” Continue reading Cărți vechi de bucate…

Rolul spionului in carciumi continua…

 

Sunt cu prietena mea Ada Miclovici Ghetau la restaurantul 5 Elemente, ce are bucatarie chinezeasca, cu bucatar din China, evident. Felurile de mancare au savoarea Beijingului, si, daca doresc sa mananc chinezeste, imi fac rezervare la patron, prenumele lui Doru, de unde plec multumita. Rata crocanta cu salata de vinete si usturoi, puiul cu ananas alaturi cu salata de ridiche neagra, calamari rondele cu salata din tulpina de telina si caju, sosurile picante, sosurile de soia, dau culoarea tarii de unde vine bucatarul sef.

Bravissimo Doru !