Bucureştii

IMG_8582

Conu Victor Eftimiu îşi purta cu multă distincţie şi bonomie trupeşa-făptură. Obişnuia a spune despre sine:
„Am fost director general al teatrelor la vârsta de treizeci de ani. Şi apoi, toată viaţa, n-am mai fost nimic. Tocmai peste alţi douăzeci şi ceva de ani, am fost a doua oară chemat în acelaşi post. Eram plafonat. Nu e nimic mai trist în lume decât să fii încă din tinereţe plafonat, aşa cum am fost eu.”

Dar vâna scriitorului autodidact ieşea adesea la iveală, deşi cu şcoală puţină, erudiţia sa era surprinzătoare, mai ales în registrul etimologic. În cărticica „Fum de fantome, amintiri”, apărută în preajma răsboiului, 1940, sub numele „Bucureştii vechi”, îşi spune teoria:

„Numele Bucureştilor nu vine de la Bucur Ciobanul, ci de la Abu-Kureişi, un emir din tribul kureişilor, revoltaţi împotriva califului Omar şi care au mai zidit Djebelul din Siria. Spune aceasta muezinul Ivlîia Cilibi, ce bătătorit-a de trei ori împărăţia sultanilor, până la Viena, trecând prin ţările româneşti ale căror oraşe la pomeneşte foarte exact. Amintirile de călătorie ale acestui muezin, nepot de vizir, devenit paşă la Nicopole, cuprind zece volume dintre care opt au apărut de curând, sub îngrijirea oficialităţilor de la Ankara.

În aceeaşi carte, îşi aduce prinosul primului său patron literar, Ilarie Chendi: „Nu cunoştea nimeni mai bine Bucureştii de pe atunci, grădinile, vechile uliţe, bisericile ruinate sau împrejurimile tainice în care, sub bolţi de viţă, se pitulau cârciumile cu vin bun şi lăutari.

Oamenilor, în viaţă, nu le-a cerut decât un surâs, pe al său l-a lăsat eternităţii turnat în bronz pe propria cheltuială,în faţa ferestrei unde s-a străduit întreaga-i viaţă, acum bustul său este paznicul unei intrări în Cişmigiul Bucureştilor.

Kera Calița și Horia Pană

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *