Batog de cegă

Gherghirul, este o vorbă turcească (kargir) și însemnează cămară, locul fără de care pe vremuri nu se înălța o casă- fie boierească, negustorească sau de târgoveți- fără cămară, pivniță și sacnasiu (balconul cu ferestre unde stăteai la priveală să vezi ulița).

Stăpâna casei împreună cu ajutoarele, aranjau cu răbdare rafturile gherghirului , pe care le umpleau cu cele mai arătoase dulcețuri în găvane, cărnuri afumate, uscături, aluaturi, prăjituri, brânzeturi, poame de toate felurile, pastete tot în gavanoase, băuturi precum vișinata, afinata, caisata, zmeurata, ghiudemuri, babicuri și batoguri de pește afumat și câte altele mai rar întâlnite astăzi într-o cămară.

Chelăreasa, astăzi, vă arată cum prelucrează batogul de cegă mai puțin afumat: 3 chile file de cegă proaspătă pe care îl rostogolește și-l perpelește în câte 0,010 grame de fiecare; sare, piper negru măcinat, salvie, schinduf, ardei de Cayenne, fenicul și galangal. După ce l-a presărat bine cu condimele, rulează fiecare bucată în formă de sul mai gros și-l leagă strâns cu sfoară într-un ritual culinar. La rolă (cuptor) într-o tavă unsă, acoperită de un pergament se așează rulourile de pește și se lasă la copt cel mult 10 minute după ceas. Afumătoarea este și ea încinsă la foc necontenit și batogul se lasă doar 15 cel mult 20 de „momente”, pentru buna orânduială a gustului și a sturionului mustos în stomach.

Boieroaicele și negustoresele au jubilat întotdeauna lângă o chelăreasă și lângă raiul numit ghelir, unde au păstrat nu numai pentru ai casei, dar, mai ales pentru primirea musafirilor în zilele de sărbătoare toate bunătățile, de la rotocoalele de cârnați, zacuști, batoguri până la alămâi, naramze, șerbeturi și dulcețuri de smochine.

Calița ot Jariștea

Istorisirile Kerei Calița le mai afli și pe site-urile BucatarescuAntena SatelorVacanțierulCarneteGastroart și Presa de Turism