Meniurile românilor rafinați în epoca interbelică – la masă cu Familia Regală

În epoca, poate, cea mai frumoasă a țării, cea a României Mari (1918-1939), s-a mâncat frumos la noi, ba chiar cu subțirime boerească și rafinament regal. Fie că era vorba de un dejun frugal cu delicatese luate din galantarele băcăniei de lux a lui Dragomir Niculescu, fie că obrazele subțiri erau invitate la un banchet în toată regula, eticheta culinară tindea să se situeze la cel mai înalt nivel.

Pe 15 octombrie 1922, Regele Ferdinand şi Regina Maria au fost încoronaţi la Alba Iulia, ca Suverani ai României Mari. Evenimentul a fost unul fastuos şi la el au participat, potrivit istoricilor, aproximativ 80.000 de suflete. Chiar în prima zi a ceremoniilor, Regele şi Regina au oferit un dineu regal, care a fost servit invitaţilor în Sala Unirii din Cetate. Aproximativ 400 de invitați au participat la masă. (Şi oamenii simpli, veniţi din toate provinciile româneşti, au fost poftiţi la o masă populară, cu friptură la proţap, fiind pregătite peste 30.000 de porţii de mâncare.) Meniul amănunțit al dejunului încoronării îl ştim şi astăzi, fiind păstrat în arhive. Masa a început cu caviar şi „oeufs brouillés forestiere“, adică ouă fierte și asezonate cu ciuperci de pădure sotate în unt, şuncă tăiată fin şi pătrunjel. A continuat cu „esturgeon du Danube a la parissiene“, adică morun gătit în stil franţuzesc, file de vită în stil Dauphine şi sos remoulade. Au urmat un aspic de foie gras (din ficat de raţă) decorat „en belle-vue“ şi o salată de sezon. La desert, s-au servit parfait de praline, trufe de ciocolată, gofre, bomboane, fructe şi cafea. Masa de inspiraţie franţuzească a fost stropită numai cu licori româneşti: vin de Drăgăşani, vin de Dealu Mare din 1907, spumant Capşa Brut şi spumant Rhein Extra, făcută în pivnițele supraterane de la Azuga. Doar coniacurile au făcut excepţie, fiind aduse Cointreau şi Martell. Meniul a fost pregătit cu migală de Casa Capşa şi avizat de Generalul Berthelot. „A fost o masă extraordinar de bine organizată, serviciul foarte prompt şi mâncarea excelentă. Nu a durat mai mult de o oră şi jumătate, ceea ce este un lucru remarcabil, dacă se are în vedere că erau cam 400 de persoane“, a notat Regina Maria în memoriile sale despre dineul încoronării. Continuă să citești Meniurile românilor rafinați în epoca interbelică – la masă cu Familia Regală

ZACUSCĂ DE VINETE DE TOAMNĂ TIMPURIE

„Firește, nimic nu e perfect pe lume. Iată de ce întâlnim la fiecare pas prăpastia între o mâncare gustoasă și un sfat medical salvator. Concluzia ar trebui să fie dezolantă: «Nu trăește bine decât cine mănâncă rău».

Dar…să nu ne descurajăm. Principiul « alimentațiune naturale » a pus podișcă peste prăpastie, a dat liniște îngrijoraților și a rezolvat controversa cu aceste câteva vorbe: « Să profităm de toate dar să nu abuzăm de nimic ».

Istorisirile Kerei Calița le mai afli și pe site-urile BucatarescuAntena SatelorVacanțierulCarneteGastroart și Presa de Turism

Prețept din pastetă cu tocătură din pasăre și jambon

Am primit în dar de la prietena mea de-o viață, filoloaga Violeta Teodorescu, un teanc de rețete scrise de mama ei după care gătea cu atâta râvnă, silință și îndestulare de-acum 40-50 de ani…

Kera Calița

Istorisirile Kerei Calița le mai afli și pe site-urile BucatarescuAntena SatelorVacanțierulCarneteGastroart și Presa de Turism

PLĂCINTĂ PIȘCĂTOARE

Preafericirea-sa  Antim Ivireanul a lăsat cu legătoare de nesmintire veșnică, la ctitoria sa Mânăstirea Antim ca de patru ori pe an egumenul așezământului să se ostenească cu plocon în deal la preasfânta Mitropolie și ploconul era: o oca de cafea, o oca de zahăr și o ajunsă plăcintă pișcătoare pentru cinstirea înaltelor fețe ale bisericii neamului (adecă 12 fețe velite și împărtășite). Continuă să citești PLĂCINTĂ PIȘCĂTOARE

Ruladă mânăstirească din pateu de ficat

Mitropolia își săvârșea slujbele și pomenirile intinerat, când la Radu Vodă la mânăstire, când la biserică la Sfântul Gheorghe Vechi. Piatra de temelie a bisericii patriarhiei, a fost pusă de Constantin Vodă Cârnul, zidirea continuată de Mihnea Radu Vodă, și sfințită ca mitropolie sub Radu Leon Vodă, iar clopotnița a fost adăugată în vremea Brâncoveanului Constantin. Continuă să citești Ruladă mânăstirească din pateu de ficat

Perișoare de cartofi cu smântână

Caragea-Vodă a purces în țară la domnie după obicei și a intrat în oraș de Sfântul Spiridon, a coborât încet cu hegemonicon pe podul Beilicului, și în sunetele clopotelor întregului oraș s-a închinat la Sfântul Spiridon cel Nou; apoi cu pas domol, urmat de cei dintâi boieri ieșiți la cherofilima (sărutatul mâinii), s-a îndreptat spre biserica de la Curtea Veche, unde a fost miruit cu marele mir de taină, și numai atunci a devenit voevod cu adevărat, uns al Domnului. Continuă să citești Perișoare de cartofi cu smântână