Tochitura necredincioșilor

Prima clădire a primăriei Bucureștilor despre care avem știință și documenturi, s-a ridicat la sfârșitul domniei lui Alexandru Dimitrie Ghica, în toamna anului 1841, când prezidente al sfatului orășenesc era paharnicul Scarlat Rosetti. Locul ales a fost pe lângă piața Sfântul Gheorghe de astăzi, unde s-a întins și-o masă lungă și s-au duelat nu numai discuțiile despre felul cum va arăta clădirea, dar și savuroasa tochitură cu mămăligă și ardei iuți lângă vinuri galbene de Drăgășani.  Taina rețetei a fost spusă cu glas tare în ropote de aplauze. Continue reading Tochitura necredincioșilor

Saramură de crap de dunăre

Barba Panagachi, aruncătorul de șiș, nu a ieșit din cuprinsul portului decât de două ori în tot cuprinsul ticăloșitei sale vieți: când l-au botezat la biserica Panaghia din buza vadului și la înmormântarea sa la cimitirul săracilor, la Sfânta Maria.

Căpitanului Levantului, mult i-a plăcut să asculte zvonul din josul apei, să se uite cum trec puhoaiele de barcazuri, să bea o tescovină și să mănânce saramură de crap. Locantierul din port mult îl sâcâia pe căpitan, dar, din stimă îi gătea cu mâna lui saramura de crap. Continue reading Saramură de crap de dunăre

Suflea de cașcaval cu broccoli

Despre prima loterie în București avem doar știință că un anume Baltazar, supus austriac pe la 1793, a cerut patentă de la Vodă Moruzi să vândă bileturi.

Obiceiul a plăcut și mulți dintre românii cu stare au scos case și moșii la vânzare, împărțind bileturi de loterie târgoveților nărăviți la jocurile de noroc ale timpului. Continue reading Suflea de cașcaval cu broccoli

Șalău cu maioneză

Pe la 1830, Sfatul Orășenesc al orașului București, sub blânda păstorire a boierului Grigore Grădișteanu, a hotărât ca în fiecare văpsea (adecă sectoarele orașului de astăzi), să construiască câte un puț cu magnet pentru atragerea trăsnetului, spre fereala caselor de spaima focului. Inginerul statului, Blarenberg baron Vladimir, consimte proiectul, adecă îl aprobă și chiar îl îmbunătățește, nu un puț, ci un turn se va înălța falnic. Sfatul Orășenesc, pe vremea aceea, mai avea un tipic, se aranja un bufet suedez cu feluri de preparate dintre care unul de pește, neapărat. Șalăul cu maioneză a fost piesa centrală care a decorat cu plină râvnă și bună rânduială bufetul primăriei. Pentru zece boieri din consiliu s-au pregătit 2,5 kg de șalău de Dunăre, fără cap, fără șiră, fără oase, fără pieliță,  care s-au pus la fiert într-un cazan plin cu supă de legume. Focul ardea nu prea tare și se stingea pe loc înainte de a atinge punctul de fierbere, să nu se strivească frumusețile și albele fileuri de șalău. Maioneza este prea știută și cunoscută, dar atunci s-au frecat 10 gălbenusuri fierte tari și 10 gălbenușuri crude cu lămâie, sare și ulei de măsline adus din Volos, până s-a umplut castronul de galbena și strălucitoarea culoare a maionezei. Pentru șalău, în maioneza învârtită cu lingura de lemn, s-a pus o jumătate de kg de muștar iute. Peștele se așează pe un platou de porțelan pictat cu pești și se acoperă cu maioneză alături de  cartoafe fierte și câteva rămurele de pătrunjel verde. Continue reading Șalău cu maioneză

Pfeffersteak

La premierea scriitorilor, în anul de grație 1931, la decernarea decorațiilor, profesorul Nicolae Iorga, printre multe personalități, are pe lista scriitorilor ce urmau să fie răsplătiți cu diplome academice și numele celor doi frați Teodoreanu. A urmat dineul cu fast, unde, invitații au exclamat cănd au văzut înșirate printre altele și pfeffersteak-uri:  „C’est sublime!”. Continue reading Pfeffersteak

Turnedo Rossini

După libații cu „Asti Spumanti” la dejun, salonul de muzică, molcomit în penumbra luminoasă a verii, s-a lăsat învăluit in songurile unui piano forte, când Afonso Castaldi, maestro, venit din Bologna Italiei în Principatele Române, o dată cu talentul său a adus și învățătura felului favorit al conaționalului său Gioachino Rossini; se numea Turnedo Rossini. Continue reading Turnedo Rossini