Potcoave de crap saramură

Se spun multe despre păcatele bucureștenilor, cum că ar fi zavergii, căuzași, dedați lenii și clevetirii, și mult plecați spre cele ale gâtlejului și ale pântecului.

Cine poate să știe de-i drept, dar mărturii din vechime avem: cum petreceau în jurul unei mese întinse de pește, că era burtă de crap saramură, că era crap pescăresc, iahnie de crap, crap rasol, crap cu ceapă, crap în aspic, crap plachie, crap cu vin negru, crap Alsacian, crap cu ciuperci, crap umplut, ei turuiau și sporovăiau în timp ce turnau pe gușter adecă pe gât vinuri albe de la așezămintele Vrancei.

Pentru saramura din potcoave de crap, tăiau în rondele peștele cântărit la 7-8 kg, galben la culoare cu urechile roșii cu ochii bombați și strălucitori, îl sărau și îl așezau pe grătarul încins lângă legumele plăcut mirositoare: ardei capia, ardei gras, ardei iuți de culoare rosie și verde, ceapă albă, roșii întregi și usturoi cu căței mărișori.

Bucătarii, oameni pățiți, în timp ce întorceau fără primejdie potcoavele la focul neadormit, într-un vas clocoteau apă cu sare, boia dulce, două căpățâni de crap pentru un gust plin de aromele pătrunjelului tocat, piperului boabe și ardeiului iute.

Într-o malacă tavă cu marginea înaltă, se așează peștele de pe gratar, legumele, zeama și se mai lasă un sfert de ceas la fiert.

Într-adevăr, cârtitoriu este poporul acesta al Bucureștilor, neîntrecut în arta preparării bucatelor cu juruințe și fără egal la închinăciunile vinului la umbra oțetarilor.

Kera Calița

Istorisirile Kerei Calița le mai afli și pe site-urile BucatarescuAntena SatelorVacanțierulCarneteGastroart și Presa de Turism